Nu m-am hotărât încă dacă să-mi schimb sau nu câteva din lucrurile și obiectele din dormitorul meu. M-am hotărât cu fratele meu ce vom picta pe pereți, căci da, el mă va ajuta să-mi pictez cerul pe care mi-l doresc atât de mult. Mama mă tot întreba într-o perioadă de ce îmi doresc atât de mult să-mi pictez cerul pe perete.
Răspunsul este unul cât se poate de simplu și de sincer în același timp… îmi place cerul, mă relaxează și mă face să simt acea libertate, pe care în prezent nu o am. Ca să o fac pe mama să înțeleagă asta mi-a trebuit ceva timp și am avut nevoie de ajutor din partea fratelui meu. Mamei îi plac schimbările, dar chestia asta cu a-mi picta toată camera în nuanțe de alb, albastru și puțin gri o cam înspăimântă. Deși niciodată nu a dat de înțeles asta o simt și e foarte ușor să simți temerile unei persoane atât de apropiate. E ca și cum o parte din tine nu e de acord cu tine.
Norocul meu cel mai mare este că am cel mai bun frate. El este persoana în care pot avea cea mai mare încredere și tot el este cel care niciodată nu m-a dezamăgit. Ce mama naibii e fratele meu, parte din mine, iar eu parte din el. Doi nebuni îndrăgostiți de schițe, artă ți culori. Aceleași pasiuni, aceleași tâmpenii și de foarte multe ori aceleași greșeli ne leagă pe amândoi. Parcă mă și văd cu ani în urmă când făceam amândoi aceleași mutre, aceleași fețe strâmbe și noi doi râdeam ca doi tâmpiți ce eram. Acum în schimb lucrurile s-au mai schimbat puțin, dar tot cu două fețe strâmbe am rămas, cel puțin când ne întâlnim față în față.
Ce vremuri frumoase am avut… mi-e atât de dor de copilărie… Și dacă ar trebui să mă întorc în trecut m-aș întorce la acel moment când eram pe patul de spital. Nu am cum să schimb acel moment, dar dacă mă implicam puțin mai mult și aveam grijă de mine poate că nu eram nevoită să trec prin toate acele momente grele. Încă nu mă pot detașa de trecut, de aceea vreau să schimb toate lucrurile, obiectele și persoanele din jurul meu. Am nevoie de aer proaspăt, am nevoie de o rază nouă de speranță… am nevoie de mine…
Adaugă un comentariu