I-am promis Anei, verișoarei mele, că voi înceta să mai fiu tristă. Ultima data când ne-am văzut și am avut mai mult timp de stat împreună a fost ieșirea noastră la munte. Ne-am dorit amândouă lucrul ăsta, întrucât trecuse prea mult timp pe lânga noi și nici măcar nu am avut o secundă liberă, în care să discutăm liniștite despre ale noastre frământări. Sunt convinsă că dacă vor mai exista astfel de întâlniri îmi voi recăpătă încrederea în mine și nu voi mai avea nici un fel de probleme… Dar, cum eu nu prea am voie să plec din orașul ăsta blestemat, mi-e din ce în ce mai greu să-mi revin și să-mi recapăt zâmbetul. Știu că eu sunt principala vinovată pentru suferințele prietenilor mei apropiați. Nu vreau să îi fac să sufere nici măcar o secundă. Numai că a mea teamă de necunoscut și de a greșii se amplifică și nu îmi oferă absolut nimic bun.
În acele zile liebere petrecute într-un loc cu răcoare i-am promis Anei ca am să încerc să zâmbesc mai mult. Și am să fac așa cum a spus și ea. Am să mă gândesc mai mult la acele zile frumoase, la acele amintiri plăcute și la acei oameni frumoși care mi-au făcut viața perfectă. Mi-e dor de o parte din trecutul meu, de acea bucățica plina de minuni, de acele locuri ce mi-au adus speranțe în priviri. Chiar nu stiu unde am pierdut toate aceste bucurii și da, da le vreau înapoi, pe ele și pe toate acelea ce m-au facut sa fiu puternică. Chiar dacă au existat și lucruri triste asta nu înseamnă că nu pot trece peste. Stiu de ce am nevoie, știu ce vreau să fac pe viitor și mai mult de atât știu pâna unde vreau să urc, să ajung pe acea treapta de care îmi tot vorbea bunica.
Această provocare a Anei m-a făcut să fiu mult mai optimistă. De fapt în sfârsit am avut parte de acel declic pe care îl tot așteptam și el nu mai apărea în viața mea. Mă aștept la zile cumplite, ma aștept la zile cu munca și în acelasi timp ma aștept ca într-o zi de acolo de sus bunica să fie mândră de munca și de ale mele decizii. Nu îmi închipui viața făra progrese de aceea sunt conștientă că în fiecare zi voi avea noi provocări la care ar trebui să dau curs…
Adaugă un comentariu