Am început o săptămână foarte aglomerată. Cu programul schimbat și cu toate cele date peste cap. Însă nu regret nimic. Nici macar faptul ca nu mai am timp pentru alte lucruri și cu toate astea sunt pregătită ca în fiecare zi să fac față unor noi provocări. Sunt multe lucruri de făcut și acasă și la birou, și pe la țara câteodată. Nu mai vreau să pierd timpul pe care eu le cred nefolositoare. Nici măcar în joacă nu aș mai dori să mai pierd ceva din timpul meu. Sunt din ce în ce mai sigura pe mine că într-o zi o să-mi fac timp pentru toate. O să am acel timp și spațiu, pe care mi l-am dorit dintotdeauna. Da, e foarte greu să mă gândesc de pe acum la viitor, dar niciodata nu mi-am pierdut speranța.
Dacă într-o zi aș mai înceta să mai visez atunci aș putea spune în adevăratul sens al cuvântului că sunt o persoană moartă. O persoană ce nu mai are sentimente, emoții și plăcutele tresăriri, aceea nu mai este o persoană vie, o persoană liberă. E ciudat că de fiecare dată când vorbesc despre asta tot corpul meu tresară și ma înfurnică semn ca nici măcar să nu mă gândesc la asta. Sunt curioasă câte lucruri pot face într-un timp foarte scurt. Înainte îmi era teama de faptul că niciodata nu îmi pot ține promisiunile și chiar aveam uneori sentimentul că îmi pierd acea îndemânare pe care mi-am format-o în timp.
Chiar dacă săptămâna mea se anunță destul de aglomerată înca de la început știu ca așa printre picături, cum îmi spunea bunica de fiecare dată, îmi pot rezolva toate treburile, nu numai cele importante. Căci da înainte eram învățată să-mi rezolv mai întâi așa numitele urgențe, ca mai apoi să încerc să fac și restul de treburi. Acum însă situația este alta și ceea ce credeam atunci că nu este important am realizat că de fapt toate lucrurile sunt foarte importante și toate au nevoie de atenția mea nu doar unele. Pentru voi cum a început săptămâna?
Adaugă un comentariu