Tot încerc să găsesc răspunsul la întrebarea de ce nu suntem fericiţi? Oare egoismul nostru este mult prea mare încât să ne dăm seama că nu avem nevoie de prea multe lucruri pentru a obţine fericirea? Nu știu ce se întâmplă cu majoritatea oamenilor de nu îmţeleg că între fericire și bani nu trebuie să pui niciodată semnul egal.
Am încercat să explic asta și persoanelor apropiate mie. Aparent totul părea perfect, că au înţeles, că niciodată nu vor face asta, dar în esenţă cu toţii suntem la fel, aceeași apă, același pământ. Când ne vom da seama de ce se întâmplă cu noi și vom înţelege asta îmi este teamă să nu fie poate prea târziu.
Ne-am obișnuit cu al nostru gând că niciodată nu este prea târziu, dar dacă nu este așa, dacă între timp se mai întâmplă ceva pe care noi nu îl putem controla. Există un vechi proverb care spune nu lăsa pe mâine ce poţi face azi. Probabil că acei oameni aveai dreptate în sinea lor și cel mai probabil că ceva s-a întâmplat și atunci. Am devenit foarte nepăsători, iar acest lucru nu este acceptat de nimeni. Egoismul și pasivitatea noastra la lucrurile ce se întâmpla în jurul nostru ne fac niște oameni răi și în același timp complici la acele răutăți.
Cum e oare posibil să căutăm fericirea de fiecare dată în altă parte în loc să ne uităm în jurul nostru și s-o identificăm. Nu mi s-a întâmplat numai mie, se întâmplă oricui și în cele mai bune cazuri încă mai avem timp să recuperăm acea părticică de fericire. Dacă nu ești în stare săvezi mai deschide ochii o dată asta îmi spunea bunica în momentele când mă trezeam cu nedumeriri. Dacă ar fi aici m-ar face să înțeleg multe lucruri, pe care nu le pricep, multe lucruri care acum nu au sens în prezența ei sunt sigură că ar fi fost cu totul și cu totul altceva.
Adaugă un comentariu