Astăzi simt nevoia să vă povestesc nu știu dacă pentru voi va fi interesant, dar pentru mine sunt o parte din trăirile mele. Aș vrea să vă povestesc despre un bun prieten, Alin Radu, dar și despre o voce pe care nu am avut ocazia să o aud decât prin intermediul internetului. Era o frumoasă seară de iarnă și eu schimbam canalele la tv cum schimbă proapetele mămici scutecele copiilor, când am auzit un fragment muzical dintr-o piesă de operă (să vă spun un secret iubesc opera, o simt de parcă ar fi o parte din mine), am rămas înțepenită în fața televizorului să văd despre ce este vorba. Era vorba despre Cezar Florin Ouatu, pe vremea aceea era un necunoscut pentru mine. Era un interviu cu el sau ceva de genu și cu unul din prietenii lui, Alin Radu.
Nici pe Alin nu-l cunoșteam, nu cunoșteam pe nimeni din universul ploieștean. De fapt, facultatea și locul de muncă din Târgoviște îmi ocupau tot timpul și nu mai aveam timp să mă documentez și despre alte lucruri. Am fost nevoită să-mi fac orele de practică într-o televiziune din Ploiești pentru că îmi dădusem demisia din televiziune târgovișteană. Cea mai mare surpriză a fost să constat că unul din oamenii de la sunet din acea televiziune era persoana pe care o văzusem la televizor cu aproximativ trei luni în urmă. Credeam că visez, îmi propusesem să cunosc toți oamenii importanți din Ploiești și culmea dorința mea s-a împlinit în aproximativ 3 luni.
Într-un timp foarte scurt ne-am împrietenit îi poveteam prin ce treceam, îmi dădea sfaturi și mă ajuta să trec peste problemele mele cu vorbele lui bune. Imi pare rău că acum nu mai putem să ne povestim pățaniile noastre ca înainte, dar am învățat să-i respect decizia. Cu Cezar nu am avut ocazia să vorbesc personal, dar l-am văzut la doi pași distanță de mine și i-am auzit vocea, eram cu spatele mă uitam la ce ne explica administratorul blocului în care locuia. De fapt, cred că asta a fost ocazia, am fost cu a mea colegă Mary să luam un interviu cu administratorii de blocuri. Și cum vă povesteam eram cu spatele, mă chinuiam cu microfonul și faimoasele noastre cabluri, când i-am auzit vocea. Credeam că mă înșel, că e doar o iluzie, dar ochii nu mă înșelau. Am încercat să ajung la unul din concertele lui în Ploiești, dar nu am reușt, din cauza muncii mele, astăzi am aflat că este programat un alt concert pe data de 11 martie cu Cezar, dar din păcate pentru mine tot nu pot să ajung, și asta pentru că la ora concertului eu încă sunt la serviciu… Vreau și eu!!!!!!!!!!!!
silavaracald a zis
Dacă vrei cu adevărat, vei reuşi să ajungi să-l vezi. Nu-i deajuns doar dorinţa, ci şi unele mici eforturi. Nu-ţi spun care, fiindcă nu-ţi cunosc viaţa şi oricum nu dau sfaturi. Am doar unele certitudini derivate din faptul că atunci când mi-am dorit foarte tare ceva, am trecut peste nişte obstacole pe care nu credeam că-s în stare să le depăşesc şi mi-am împlinit visul.
Uite, acum îmi doresc să-l văd pe Bruce Springsteen la Padova. Am doar puţine opţiuni, fiind condiţionată de anumite… fobii. Cu toate astea, caut căi de rezolvare. Am deja câteva variante, dar încă mai caut. Cel mai important lucru e faptul că am luat decizia asta şi că-mi canalizez eforturile în sensul de a o îndeplini.
Hai că poţi! 🙂