Am obosit. Am obosit să mă tot gândesc ce voi face mâine și cum voi face rost de bani pentru ceea ce îmi doresc. Pentru cei care încă nu mă cunosc e de ajuns să spun că singurul lucru, pe care mi-l doresc acum este să-mi cumpăr un apartament. Pentru asta lupt cel mai mult.
Vream să stau singură departe de toată lumea și de acele decizii, pe care ceilalți le iau în locul meu fără să mă întrebe. Nu vreau să cred că până acum am luat decizii greșite, chiar nu vreau să cred asta, cum nici nu vreau să cred că poate eu nu am fost în stare să găsesc persoana potrivită pentru mine.
Nu mereu ai ocazia să faci câteva lucruri bune, dar încerci până la epuizare sau cel puțin până îți iese acel ceva. În momentul în care simți că nu mai poți atunci înțelegi, că poate ceva a fost greșit, iar tu nu ai fost în stare să-ți calculezi toate beneficiile și toate pierderile. Nu cred că voi avea vreo șansă ca până la sfârșitul acestui an să strâng suficienți bani, încât să-mi pot îndeplini visul. Nu cred, deși îmi doresc asta. E ciudat să îți dorești ceva tare mult, ca mai apoi să stai să-ți calculezi toate oportunitățile și toate acele joburi, de unde mai poți face rost de câțiva bănuți.
O să-mi spuneți că nu e foarte greu să strângi bani pentru o casă, însă pentru mine asta pare cel mai greu lucru de realizat. Numai când mă gândesc prin câte lucruri urâte a trebuit să trec cu bătrânul meu tată. Și aici mă refer strict la starea lui de sănătate, întrucât în ultimii doi ani a stat mai mult prin spitale.
Și cum nu puteam să-l las acolo de izbeliște, mi-am investit banii, pe care cu greu i-am strâns, în sănătatea lui. Nu regret asta, regret însă faptul că nu am suficient timp, pentru a mi-l petrece alături de persoanele, care sunt cu adevărat alături de mine. Asta regret și din păcate nu pot recupera timpul pierdut.
Adaugă un comentariu