Uite că a trecut și ziua mea de naștere. Cum a venit ziua de 12 iulie așa a și trecut. Sunt dezamăgită din nou… e al nu știu câtelea an când sunt departe de casă și de ai mei, de ziua mea de naștere. Nu știu cum se întâmplă asta, dar uite că se întâmplă. Anul trecut nu am putut să plec de aici, din orașul ăsta, pentru că am fost nevoită să stau la birou, anul acesta însă se pare că zâna cea bună nu a vrut să mă ocolească și m-a trimis să fac poze la un botez. Deci, ieri nu am lucrat, m-am distrat, de fapt am făcut ceea ce îmi place să fac. Nu mereu mă pot concentra pe ceea ce-mi doresc, dar dacă tot a fost ziua mea am zis să fiu puțin mai relaxată și să nu mai iau lucrurile în serios. Bineînțeles că nu s-a întmplat asta. Chiar dacă am făcut poze la botezul micuțului Laurențiu Gabriel, tot nu am putut fi relaxată total. Și asta nu pentru că am avut emoții, ci pentru că o parte din echipamentul, pe care mă bazam nu prea mi-a fost de folos, în sensul că atunci când trebuia să mă ajute, exact în acel moment m-a lăsat baltă. Așa că multe din poze au fost mai mult improvizate și ce e mai rău că mi-a stricat și buna dispoziție și mai toată ziua am fost morocănoasă.
După trecerea timpului am mai început să mai zâmbesc puțin și asta datorită mesajelor, pe care le-am primit, mesaje cu felicitări și cu urări de bine pentru ziua mea de naștere. Nu mi-am imaginat niciodată că voi primi atâtea mesaje încât nu voi fi capabilă să le răspund tuturor, nici pe telefon și nici pe rețelele de socializare. Dar țin să le mulțumesc acum și aici tuturor pentru urările de bine, florile virtuale primite, dar și cele naturale care mă așteptau acasă. Nu vreau să dau nume, pentru că nu vreau să sar peste numele cuiva și nu vreau să pară că am făcut-o intenționat așa că vă mulțumesc încă o dată tuturor.
Cât despre pozele de la acel botez am să selectez câteva care să-mi placă și am să le public tot aici pe blog, într-un articol dedicat pentru acest botez și mai ales pentru toate acele sentimente, pe care le-am avut în timpul acestui botez. Și cu toată oboseala acumulată seara tot am avut timp să ajung puțin prin parc și da, să dau o tură de parc. Nu singură ci cu persoane apropiate. Mai jos am să vă las o poză pe care am făcut-o înainte cu câteva ore înainte de ziua mea. Sper să vă placă scurta mea invitație la cafea :p .
Adaugă un comentariu