La început de săptămână mi-am făcut provizii de materiale. După ce am colindat cu mama prin mai tot orașul după diverse materiale m-am gândit sa trec puţin și pe la mercerie să îmi mai cumpăr câteva fire. În acel moment când m-am văzut în atâtea fire am simţit un val de fericire și abia puteam să mă stăpânesc să nu chicotesc de faţă cu vânzătoarea. Nimeni nu cred că m-ar fi înţeles așa că am preferat să mă abţin din toată acea fericire.
Într-un târziu mi-am dat seama că nu o pot ține cu mine pe mama foarte mult timp și i-am spus că este liberă să plece acasă. Însă ceea ce mama nu știe este faptul că eu m-am întors acasă încărcată cu două plase de ghemulețe cu fire. Fire albe. fire negre, fire colorate în două plase mari. Îmi doresc ca tot acest material să mă ajute și să-mi termin păturica mult visată. Nu e cine știe ce să lucrezi cu croșeta, dar mie îmi place să fac treaba asta, deoarece mă liniștește ca și scrisul. Cam greu în ziua de azi să îmi mai facă cine va pe plac la cât de dificilă sunt.
Deși am pierdut cam o jumătate de zi în căutarea firelor perfecte nu mi-am făcut griji că nu o să găsesc deloc ceea ce îmi doream. Mi s-a părut puțin ciudat chestia aia cu căutatul din mercerie în mercerie, de parcă aș fi căutat nu știu ce minunăție. În fine nu mai contează, bine că le-am găsit pe cele mai bune. Știam că dacă ajung la același magazin de unde mi-am tot cumpărat eu materiale pentru croșetat în ultima perioadă, am să găsesc tot ce n-am găsit în celelalte mercerii. Dacă știam că în alte părți nu găsesc acele fire minunate, nu mă mai chinuiam și mă îndreptam exact către același loc de unde îmi luam mereu firele. De acum înainte mă pot declara fana firelor colorate. Mă bucur că în cele din urmă am mai reușit să mai croștez una alta și chiar să le duc la bun sfârșit.
Asta cu dusu până la sfârșit îmi dădea bătăi de cap cu ceva timp în urmă, deoarece de câte ori îmi propuneam să termin ceea ce începusem, de atâtea ori intervenea altceva și nu mai reușeam să termin. Ba din contră nu le terminam și mai și începeam altele. Într-un timp mama îmi spunea că sunt prea afurisită ca să stau să termin tot ce am început. Însă pe atunci abia învățasem să croșetez și îmi era puțin mai greu să mă mobilizez, la fel de repede cum o fac în acest moment. Nici acum nu pot spune că sunt extrem de rapidă, dar încă mă documentez în acest domeniu și încerc cât mai multe modele și variante de a croșeta cât mai bine și mai frumos. Gata nu mai spun nimic vă las să priviți achiziția mea de fire multicolore.
Adaugă un comentariu