Aș putea spune ca sunt puțin tristă, și asta nu pentru că nu am făcut tot ce mi-am propus, dar parcă al meu concediu a trecut prea repede și nu am reușit să fructific foarte mult timpul, pe care l-am avut. Am vrut să evanez undeva în acest mic concediu și printre multe alte lucruri, pe care mi le-am dorit să le fac am reușit să fac și asta, deși la un momendat lucrul ăsta părea imposibil. Chiar nu știu ce s-a întâmplat cu mine în acest concediu. Prima săptămână a fost minunată, iar cea de-a doua mi-a adus multă tristețe și cam atât. Mă gândesc de multe ori ca poate nu este locul potrivit pentru mine și deși știu că pot face mult mai multe chestii frumoase, mă plafonez în schimb și mă împiedic de acele lucruri mărunte, care din păcate nu mă lasă să fac tot ceea ce mi-aș dori. Recunosc că de cele mai multe ori este vina mea, întrucât nu mă pot concentra atât de bine, iar lucrurile nu ies bine mai deloc. Mi-aș fi dorit să fi avut parte de o capacitate mult mai mare de a cunoaște și de a înțelege lucrurile din jurul meu, dar cred că nici așa nu m-aș fi mulțumit.
Unul dintre marile mele defecte este acela că nu mă pot mulțumi cu ceea ce pot face. De aceea m-am învățat singură să mă autodepășesc. Cred că asta e o chestiune, pe care mulți nu mă înțeleg și cel mai probabil vor spune că sunt pe altă lume. Acum serios chiar mi-aș dori să fiu pe altă lume, nu că nu aș avea ce face, ci pentru simplu fapt că m-am săturat de nepăsarea unora și de modul lor de a rezolva anumite probleme din societate. Nu-mi plac acei oameni care cred că totul li se cuvine lor, că banii pot cumpăra orice și pe oricine, iar un comportament fulgar este cheia către succes. Nici măcar nu îmi mai bat capul cu asemenea oameni. Am învățat că această categorie de oameni, dacă o pot numi așa nu merită atenția nimănui, chiar dacă mai sunt voci care speră într-o schimbare a lor. Eu nu mai cred în nimic, cred doar în mine că pot face lucrurile mult mai bine decât în trecut și mai cred că doar munca îmi va aduce acele satisfacții, pe care mi le doresc și mă zbat să le realizez.
Nu știu încotro o va lua societatea asta încăpățânată peste câțiva ani, dar eu una sunt sigură că voi fi acolo unde îmi doresc cel mai mult, iar pentru asta nu am nevoie de o grămadă de bani sau de un comportament jegos… am nevoie doar de răbdare, ambiție și capacitate de a înțelege lucrurile mărunte, dar care par cele mai complicate. În altă ordine de idei, tot ceea ce îmi doresc este să nu mă îmbolnăvesc totcmai acum când atribuțiile mele s-au mărit, iar responsabilitățile nu sunt de neglijat. M-am gândit și la ceea ce voi face cu ale mele pasiuni, probabil curând le voi fructifica pe toate și nu voi mai avea parte de nici o dezamăgire, dar până atunci nu îmi rămâne decât să practic, să exersez și să mă simt bine în pielea mea.
Adaugă un comentariu