Am o poftă nebună de clătite. Ei bine această poftă o am de sâmbătă, duminică, timp în care eu am avut acasă câțiva amici în vizită. Am vrut eu să le ofer ceva special, dar nu am reușit acest lucru și parcă îmi și pare rău. Doamne când o să ajung și eu să mă adaptez la toate aceste situații și când oare o să-mi pot mulțumii toți amicii, prietenii, oamenii apropiați de sufletul meu, pe care îi iubesc. Ei nu am cine știe ce așteptări, dar eu vreau să-i mulțumesc pe toți, chiar dacă în prezent nu sunt pregătită pentru tot ce va veni de acum și până mai târziu.
Și tot am poftă de clătite și tot nu am făcut nimic în acest sens. Vreau o porție mare de clătite, vreau, vreau și vreau… Pot să țip eu mult și bine că tot nu o să am parte de clătite. Bineînțeles că aș putea să-mi cumpăr o porție de clătite, dar nu eu țin morțiș că pot să-mi fac eu singură clătitele. Poate cine știe sâmbăta asta reușesc să fac și acea porție de clătite de care îmi este atât de poftă. Până atunci, dacă voi gătiți ceva bun mie nu-mi rămâne decât să vă spun: Poftă bună!
Adaugă un comentariu