Acesta era adevăratul motiv pentru care bunica plângea în momentul în care m-a văzut. Nu s-a așteptat niciodată să fac acest lucru, dar mai mult decât atât era nerăbdătoare să știe adevăratul motiv pentru care eu nu m-am mai prezentat la înscrierile organizate la teatru, mai ales că rezultatele de la probe au fost excelente după spusele ei. Am ezitat să-i răspund, dar până la urmă am făcut-o: – Nu am avut suficienți bani pentru a-mi satisface această dorință… Răspunsul ei a fost scurt și aspru: – De ce nu mi-ai spus? Te-aș fi putut ajuta dacă m-ai fi lăsat…
Probabil că egoismul meu a fost mult prea mare. Aici mă refer la faptul că nu mi-a plăcut niciodată să cer ajutorul cuiva așa cum nu îmi place să rămân datoare cuiva. Este unul din principiile care nu îmi dau pace și nu mă lasă să trăiesc într-o dezordine așa cum poate aș avea intenția să o fac.
După ce am trecut împreună peste acel moment m-am simțit mult mai bine. M-am așezat lângă bunica pe canapea și a început să-mi povestească de toate prostiile și lucrurile bune, pe care încerca să mi le bage cumva în minte. Chiar dacă a avut o perioadă când a crezut că nimic nu se poate lipi de mine, de fapt a înțeles că lucrurile cu adevărat bune urmau să se întâmple.
A ținut să-mi amintească de scopul pe care îl am în viață și totodată mă îndemna să nu renunț la visele, dorințele mele – lucru la care nici nu vreau să mă gândesc. Am pus mai presus de orice visele mele din copilărie. Printre multe altele mi-a povestit despreziua în care nu a putut să-mi ia câteva brățări din mână, ca mai apoi să-mi spună despre poveștile mele preferate dintr-o altă lume. O lume pe care o vedeam foarte colorată și foarte frumoasă, o lume în care am avut încredere și nu am pierdut-o niciodată.
După ce am terminat cafeaua de băut a spus un lucru care m-a înfricoșat. – Cred că această vizită este ultima din această viață, nu cred că o să mai apuc masa de Crăciun… Dar orice ar fi vreau să-mi promiți că nu vei renunța la visele tale. I-am spus că nu are cum să se întâmple așa ceva și că poate are doar o proastă impresie, în schimb i-am promis ceea ce mă rugase.
Deși nu am vrut să accept niciodată asta bunica a vut dreptate când a spus că nu va prinde masa de Crăciun… ea a murit în data de 15 decembrie, într-o zi de joi cu o carte pe care o citea în mână, în jurul orei 22:45… Și cam asta a fost tot…
Adaugă un comentariu