Mereu încerc să-mi depășesc visele. Oamenii din jurul meu obișnuiesc să îmi spună că aceste vise nu sunt altceva decât propriile mele limite, dar eu sunt sigură că nu este așa. Nu spun asta doar pentru că așa simt sau doar pentru că aș vrea să mai adaug aici ceva, doar că limitele mele au început să nu mai existe. Când toată lumea din jurul tău are impresia că totul este perfect, dar tu nu simți așa, exact în acel moment încerci să-ți mai depășești o parte din teamă, frică și de ce nu până la urmă din limite.
Când citeam prin cărțile vechi ale bunici despre teroare și fică mă gândeam că toacmai aceste două elemente mă împiedică să fac foarte multe lucruri. Și să fie clar oricât ai vrea să treci peste aceste nu poți, dacă nu îi ai pe cei dragi lângă tine. În acele momente aveam impresia tot ceea ce gândesc eu poate fi greșit, dar la un moment dat am înțeles că în viața asta îți poți depăși limitele numai dacă îți dorești cu adevărat să se întâmple asta și muncești din greu penrtru lucrurl acesta.
Adaugă un comentariu