Am atâtea amintiri frumoase legate de această sărbătoare frumoasă a Indiei. Mă întreb oare cum ar fi fost acest an dacă bunica ar fi trăit și ca de obicei am fi sărbătorit asta? Cu siguranță ar fi fost ceva unic ca de obicei. Numai ea știe cum transforma o simplă zi într-o adevărată sărbătoare. Când eram mică mereu încerca să mă învețe să iubesc oamenii și să-i respect chiar dacă ei mă rănesc.
Îmi povestea de Holi, îmi povestea de culorile ei magice și mai mult decât atât mă făcea să îmi imaginez o lume plină de viață, de culoare, de bunătate. Realizez că a mai trecut încă in an decând bunica nu mai este fizic în viața mea, dar și-a lăsat atât de bine amprenta încât uneori nu simt lipsa ei, ba chiar am senzația că este lângă mine și că îmi îndrumă pașii. Încă nu am reușit să realizez tot ceea ce mi-am propus în momentul când am avut ultima întâlnire cu bunica, dar sunt pe drumul bun. Recunosc e greu să fac ceva într-o lume în care respectul e pe minus, iar ajutorul dintre oameni a dispărut de foarte mult timp.
Holi întotdeauna îmi va da o stare de bine chiar dacă nu o sărbătoresc. Mă bucur pentru prietenii mei care fac asta, care o sărbătoresc și se bucură în același timp de ea. Cu toate astea încerc să trec peste momentele grele și să duc la îndeplinire tot ce i-am promis bunicii, sper ca acea zi în care voi reuși să fac tot să fie curând așa cel puțin o să gust din adevărata fericire și din farmecul de a-mi indeplini toate promisiunile făcute unei persoane foarte dragi.
Adaugă un comentariu