Am avut destule temeri legate de operația de implant. Nu am putut să dorm, noaptea devenise zi pentru mine. Si oricum ar fi fost cum încercam și ațipeam o clipă cum aveam câte un coșmar din care mă trezeam plângând. Nici nu mai vreau să-mi amintesc, acum vreau doar să mă vindec și să încerc să fiu mai înțelegătoare cu restul, să-i ajut mai mult și în același timp să nu uit niciodată de unde am plecat. Frica mea a fost mare nu știam ce va urma și asta mă făcea să mă simt din ce în ce mai prost, nu mai aveam chef de absolut nimic eram doar eu și problemele mele.
Am ajuns sâmbătă acasă, la țară. Inițial nu le-am spus alor mei absolut nimic. Nu voiam să-și facă griji pentru mine. Știam că aveau ei destule probleme nu le mai trebuia încă una. Numai că mama și-a dat seama că ceva nu este în regulă cu mine și m-a întrebat ce se întâmplă. Nu am vrut să o mint așa că i-am spus adevărul. Nu a avut o reacție prea bună, pentru că nu se aștepta le ceea ce urma să se întâmple. Mi-a luat ceva timp până am lămurit situația acolo și până i-am asigurat că totul va fi bine. Oricum să-mi fie învățare de minte altă dată să nu mai trec pe acolo când am probleme, pentru că nu vreau să le fac eu și mai rău.
Adaugă un comentariu