Nu știu cui ar trebui să-i mulțumesc, dar am cei minunați prieteni. Nici nu m-am gândit ce îmi doresc de ziua mea, întrucât mai este mult până în toiul verii și nu vedeam rostul – de ce să mă gândesc de acum, dacă mai este mult până atunci. Dar ieri un amic a ținut mortiș să-mi facă ziua mai frumoasă. Bineînțeles că m-a întrebat ca de fiecare dată cum mă simt, cum mă descurc, ce mai fac? De fapt acestea sunt întrebările din fiecare zi, pentru că așa începe și conversația noastră. În zilele în care eram foarte tristă și supărată pentru că nu știam ce se întâmplă cu sănătatea mea, întrebările lui m-a făcut să mă simt mult mai bine, chiar dacă durerea era mare.
Ieri a devenit foarte serios si mă întreabă dacă îmi place sariul indian, i-am raspuns că îmi place foarte mult, iar el s-a oferit să-mi cumpere unul. Ca să nu se simtă jignit i-am raspuns că îl voi primi ca dar de ziua mea sau în momentul când ne vom întâlnii, întrucât nu îmi place să cheltuie cineva banii cu mine. Tot ce am până acum mi le-am cumpărat singură sau dacă nu pe toate majoritatea, câteva chestii le am de la persoane apropiate mie și nu am putut să le refuz așa cum nu voi refuza nici darul de la Umesh… Și da îi mulțumesc pentru faptul că s-a gândit să îmi dăruiască un lucru pe care mi-l doream de ceva vreme.
Adaugă un comentariu