Cred că a trecut foarte mult timp de când eu nu am mai făcut o prăjiturică, nici măcar una mică. Cel puțin de sărbători nu am fost nevoită să fac prăjiturele pentru că și bunica și mama mea mi-au dat zeci de prăjiturele. Chiar m-am bucurat foarte mult când am ajuns în locul unde mama își ținea ascunse prăjiturelele, mai ales că știe că noi nu putem rezista tentației. Și când spun noi mă refer la mine, fratele meu, tata și mai nou iubitul meu, Marius. Am fost chiar surprinsă când l-am văzut cum savura prăjiturelele mamei. Nu l-am văzut așa cred că niciodata mai ales din momentul în care stăm împreună și au cam trecut ceva ani. Era atât de încântat de ele, nici la cofetărie nu savurează așa prăjituri, dar cu toate astea îmi face plăcere să-l descopăr în fiecare zi și chiar să-l înțeleg mai bine.
Vorbeam de prăjiturele… cred că anul trecut prin primăvară am realizat împreună cu buna mea prietenă poate una dintre cele mai bune prăjituri. Și spun asta pentru că am stat foarte foarte mult și ne-am chinuit să ne iasă totul perfect, în special aspectul prăjiturii. Sper ca în foarte scurt timp să dau de acele poze cu prăjiturica și să le pot posta aici, pentru că vreau să aflu și părerea voastră legată de ceea ce am vrut să realizăm.
Adaugă un comentariu