Deși ar trebui să ne bucurăm de vacanța așa cum face mai toată lumea, eu împreună cu verișoara mea ne-am făcut tot felul de proiecte și de planuri, care mai de care mai ciudate din care să putem să ne croim propriul nostru drum în afaceri. Mai exact vrem să facem ceva încă nu am stabilit sigur ce vom face, dar vrem ceva din care să ne putem permite anumite lucuri și care să ne facă să evoluăm și să ne placă să muncim cu spor.
Ne-am apucat așa de făcut planuri în aceste zile libere, dar totuși scurte pe care le-am primit și în care ni se tot repetă la orice pas de bunica să încercăm pe cât posibil să ne odihnim și să lăsăm frământările noastre pentru alte zile când va fi mai multă forfotă. Dar cine să o asculte pe biata bunica mai ales că noi eram atât de concentrate la ceea ce vrem de la noi, dar mai ales să găsim soluția perfectă la ceea ce ne place și ne dorim să realizăm.
Ne-am așezat la masă doar cu gândul că vom face doar două, trei schițe ca mai apoi să ne concentrăm asupra lor și să luăm o decizie cu privire la aceste lucruri puse pe hârtie de către noi, două fete visătoare care își doresc din ce în ce mai mult și care totodată vor să depună eforturi uriașe fără a mai lăsa loc de interpretări așa cum s-au cam obișnuit oamenii din jurul nostru…
Primul lucru care ne-a trecu prin minte a fost să schițăm modele de rochii, pentru că oricum asta facem mereu în joacă în momentele în care ne întâlnim, dar ne-am dat seama destul de repede că pentru a realiza acest lucru avem nevoie de notorietate, ceea ce noi nu avem, deci nu ne putem prezenta la nu știu ce casă de modă dacă nimeni nu ne cunoaște, în plus de asta mă și aștept ca nu știu cine să facă glume proaste pe seama noastră.
După aceea ne-am gândit că ar fi mai potrivit să învățăm de la bunica să facem broderii. Dacă vă gândiți la acele broderii făcute la mașina de cusut vă înșelați amarnic pentru că nici eu și nici Ana nu știm să lucrăm la mașina de cusut. Eu mă refer aici la broderiile făcute cu acul, acele lucruri incredibile de frumoase, dar care îți răpește foarte mult timp și care îți cere foarte multă îndemânare ceea ce eu una recunosc deși îmi este rușine că nu prea am această deosebită calitate. Nu știu cum se va descurca Ana, dar eu la acest capitol sunt un dezastru în devenire.
Și pentru că nici această variantă nu este potrivită pentru noi m-am gândit că poate ar fi mai bine să ne apucăm de pictat unghii pentru că ne imaginăm tot felul de modele și desene ce uneori par ușor de realizat, iar alteori ne complicăm atât de mult încât ne minunăm și noi de toate aceste schimbări care ne tot surprind.
Așa că am început să ne facem provizii de tot ce avem nevoie și pentru că Ana a și știut de unde să achiziționăm tot ce am avut nevoie a fost mult mai ușor să începem să realizăm și noi ceva în timpul liber.
Adaugă un comentariu