Nu știu cum a început totul am doar frânturi care îmi trec fulgerător prin minte și cam atât. Doar un singur lucru mi-l amintesc foarte bine și pe care nu am avut suficient curaj să o întreb pe bunica mea despre asta. Lucrul pe care mi-l amintesc bine era depozitat în camera de oaspeți a bunicii de la țară. În camera ei erau tot felul de rochițe, la prima vedere mi s-au părut ciudate pentru că nu semănau deloc cu ceea ce mă obliga mama mea să port. Și da când eram mică nu îmi plăcea să port rochițe sub nicio formă îmi amintesc și acum cum mă alerga mama cu ele prin toată curtea. De fapt mie nu îmi plăceau rochițele, îmi plăcea foarte mult să port tricouri și pantaloni scurți.
Am plecat de la rochițele bunicii și unde am ajuns? M-am fermecat rochițele ei pentru că erau foarte colorate, parcă acele culori erau vii și mi-au plăcut atât de mult. Așa a început toată povestea asta legată de rochii, brățări și alte podoabe… Câte amintiri frumoase!
Adaugă un comentariu