Sâmbătă am fost pe acasă, pe la țară. Am fost să dăruiesc câte ceva pentru cei mici și pitici, dar și pentru cei măricei. Îmi era dor de ei, de zâmbetele lor și cum altfel să le obții dacă nu prin a dărui, așa am învățat să descopăr toate micile detalii legate de zâmbete. Am avut cel mai plăcut sentiment când am întâlnit primul zâmbet, iar primul zâmbet care m-a fermecat a fost dăruit de către bunica mea, singurul pe care am reușit să-l păstrez în mintea mea intact, fără să-l uit, fără să-l șterg, ci doar închid ochii și-l zăresc aici prezent , în fața mea, în inima mea.
Am achiziționat darurile nu pentru a primi ceva la schimb, ci doar pentru a savura zâmbetele alea inocente pe care le poți zări, de fiecare dată în momentul de genu, când cineva primește un pachet, dar mai ales când este pus să îl desfacă, dar mai ales să privească ce conține acest pachet.
V-am spus cele mai frumoase zâmbete le primiți de la copii, de la cei mici și pitici, care întotdeauna au ceva mult mai mult de spus. Îmi place să fac asta și dacă ar fi posibil aș fi în stare să o fac în fiecare zi din an, nu numai acum în timpul sărbătorilor de iarnă. Voi câte zâmbete ați primit sau câte zâmbete veți culege?
Adaugă un comentariu