– Mama la ce te gândești? Ești supărată?
– Nu, Tina! Nu sunt supărată… sunt fericită, în sfârșit tatăl tău se întoarce acasă după cinci ani.
– Mama crezi că tata mă va recunoaște? Eu cred că a uitat de mine… mami dacă ia în brațe altă fetiță…
– Nu, Tina! Nu îți face griji tatăl tău te va recunoaște, tu reprezinți o bucățică din el… ești parte din el așa că nu îți face griji.
– Mama te rog, te rog povestește-mi cum l-ai cunoscut pe tata, te rog!
– Bine, bine am să-ți fac pe plac! Povestea începe cam așa:
„Era o zi frumoasă de toamnă cu mult soare în care m-am pregătit pentru prima zi de școală, de fapt eram în anul patru de liceu. Eram atât de fericită, nu numai pentru că mai aveam un an și terminam cu această perioadă de liceu, ci pentru simplu fapt că în sfârșit mi-am luat permisul auto, iar părinții mei îmi dăruiseră de ziua mea de naștere o micuță mașinuță.”
– Mama, mama spune-mi cum era prima ta mașinuță?
– Tina mă lași să-ți continui povestea sau mă opresc aici? De câte ori te-am rugat să nu mă întrerupi?
– Mama, te rog iartă-mă, dar nu mă pot abține. Te rog continuă să povestești.
„Mașina mea nu era una scumpă, dar pentru mine era cel mai frumos lucru din viața mea, în acel moment. Avea culoarea albastru … era un albastru lucios, iar eu eram impresionată de ea, de fapt foarte impresionată. În acea dimineață aveam o stare ciudată pe care nu pot să mi-o explic nici în ziua de azi.
Totul părea ca un basm, părea cel mai frumos vis al meu. Mi-am luat geanta , am urcat în mașină și am pornit către prietena mea cea mai bună pentru a o lua cu mine la liceu. Am ajuns în fața casei prietenei mele, Mery, și am început să o sun , pentru a o scoate din casă. Într-un sfârșit am ajuns la liceu, am parcat mașina și ne-am îndreptat amândouă către intrarea care dădea în holul mare al liceului, când la jumătatea drumului mi-am dat seama că nu îmi luăsesem geanta din mașină.
– Mery trebuie să mă întorc la mașină să-mi iau geanta, altfel nu pot intra la cursuri. Te rog, dacă vine profesorul ține-l tu de vorbă astfel încât să nu-mi pună absență.
– Nici o problemă știi că la astfel de lucruri mă descurc cel mai bine. Du-te fără griji.
În drum către mașină am ieșit pe ușa liceului grăbită și fără să vreau am călcat puțin strâmb și era să mă dezechilibrez, dacă nu era acea mână care sâ mă prindă și să mă țină strâns. M-am întors uimită, pentru că nu știam cine era acea persoană și vroiam să-i mulțumesc, dar era deja târziu, pentru că m-am întors și nu i-am văzut decât umbra unui tip tare misterios. Mi-am continuat drumul până la mașină, apoi m-am întors în clasă, iar ziua a decurs normal ca toate celelalte zile, de parcă nimic nu s-ar fi schimbat și totul era la fel. Au trecut ceva mai multe zile și într-o noapte am vrut să o vizitez pe prietena mea, Mery, pentru că nu puteam să mă odihnesc mai deloc în casa părinților mei. Am anunțat-o pe mama că plec acasă la Mery, dar nu i-am spus de ce, atunci ea a întins mâna cu un pachețel și a spus:
– Alice, dacă vrei să pleci la Mery ia și acest pachețel cu dulciuri, o să vă îndulcească seara și o să vă facă totodată să vă simțiți mai bine.
Mă îndrept către mama mea, îi cuprind mâna ei cu pachețelul în mâna mea, mă apropii și mai mult de ea și o sărut ușor pe frunte spunându-i:
– Mulțumesc, mama!
– Alice să ai grijă de tine, să ai grijă la condus.
O privesc și îi dau din cap afirmativ, apoi deschid ușa și mă retrag ușor în miezul nopții către mașina mea. Pornesc mașina și nici bine nu apuc să plec că tocmai a început o ploaie, cu stropi mari și repezi, ce păreau să nu se oprească prea curând. Cu mașina înaintam foarte încet, deoarece nu vedeam prea bine drumul din cauza ploii, până la un momrnt dat, când micuța mea a cedat și nu a mai cedat. Când tocmai mă pregăteam să cobor din mașină au apărut niște indivizi mascați ce aveau în mâini bâte și tot felul de arme, care mai de care mai fioroase. De frică am început să plâng și parcă în același timp m-am încuiat pe dinăuntru în mașină, cel puțin am reușit să fac asta. Nu au durat foarte mult timp aceste clipe de coșmar, pentru că nu știu de unde a apărut aceeași siluetă de bărbat, care m-a prins în acea zi la liceu de mână. Ei bine acea siluetă s-a coborât de pe motorul lui și a început să-i lovească pe acei bădărani, care dădeau târcoale mașinii mele. După ce toți au fost bătuți și zăceau întinși pe jos de-a lungul străzii, silueta se apropie de geamul mașinii mele și ciocăne. Dau geamul jos și mă uit către silueta plouată, care era îmbrăcată în negru, iar pe cap avea casca de protecție a motorului.
Adaugă un comentariu