Nu cred că am mai simțit atâta durere de foarte mult timp, dar iată că ea a apărut fără ca eu să fiu de acord. Când trebuia să am parte de zile senine atunci am simțit mai mult durerea. Recunosc nu sunt o sfântă, dar uneori îmi doresc să pot lua durerea celorlalți… pare imposibil și niciodată nu aș fi crezut că această durere poate distruge un om.
Mă gândeam la trecut, mă gândeam la durerea mea, la pierderea bunicii și la toate acele zile, care m-am făcut să sufăr. Aș fi vrut să scap de toate acele necazuri, de toate acele gânduri negre, care m-au făcut să sufăr, dar e în zadar. Acum tot ce mai mi-a rămas este să mă adun și să sper că tot ce a fost mai rău a trecut. De aceea țin foarte mult la proiectele mele și sper ca într-o zi să termin toate aceste proiecte și dorințe să-și găsească rezolvarea cândva.
Adaugă un comentariu