M-am trezit de dimineață și nu aveam nici un chef de nimic, se întâmplă asta la fel ca în celelalte zile, dar nu știu care este motivul, și sincer nici nu vreau sa știu. Poate ca dacă mă preocupam puțin mai mult, poate că așa aflam.
Dar totuși nu vreau să vă vorbesc despre asta ci mai degrabă, despre domnul Ciugulescu… În această dimineață a avut îndrăzneala să îmi spună, ei bine nu chiar să îmi spună, să îmi dovedească faptul că el nu este o fire timidă așa cum o credeam eu și că poate în orice moment al zile să mă ”deranjeze” cu o micuță vizită.
Am rămas așa puțin uimită pentru că nu mă așteptam ca neastâmpăratul să intre pe fereastră în mijlocul ghivecelor mele cu flori. Poate că eu sunt vinovată pentru că i-am învățat cu aceste mofturi, pe care mulți nu le-ar accepta, dar mie îmi place să-i văd pe toți cum se strâng în jurul ferestrei mele și lovesc cu ciocurile lor fiecare bob de orez pentru a-l înghiți.
Toate aceste lucruri pe care ei le fac, mie îmi dă o senzație de fericire și mă fac să uit de toate problemele pe care eu le am în lumea reală.
În fine, mai târziu am să revin și cu ceva poze…
Adaugă un comentariu