Fac ce fac și uneori mă întristez fără să-mi dau seama, mă gândeam că poate firea mea mai emotivă îmi dă atâtea bătăi de cap… offf oare ce am să mă fac? Această atitudine câteodată mă dă peste cap, mă derută și nu îmi pot continua toata treaba sau ceea ce mi-am propus pentru acea zi sau ceea ce vreau să fac în acel moment. Nu știu ce se întâmplă cu mine, poate oboseala acumulată ăși face de cap în asemenea mod sau poate că eu am nevoie de mai multa relaxare decât obișnuiam eu să o fac într-un timp.
Azi am fost fericită, am avut acel sentiment de bucurie interioară, pe care cred că l-ați simțit cu toții măcar o singură dată sau de ce nu de mai multe ori. Azi mi-am făcut un nou plan, un nou proiect față de cele pe care le aveam… uneori mă întreb dacă voi avea suficientă energie pentru a le duce la bun sfârșit pe toate, dar sper și îmi doresc ca până la sfârșitul anului să îmi rezolv toate problemele, toate indatoririle si de ce nu poate reușesc să fac ceva și pentru ceilalți nu numai pentru mine.
Am momente în care mă simt zgârcită, rea, poate că mereu cad în extreme, dar reușesc să mă trezesc la realitate, la realitatea mea, poate nu prea frumoasă, pentru că știți deseori ne dorim lucrurile pe care nu le avem, iar atunci când le deținem înțelegem că nu era o urgență să le ai ci doar obsesia ta de a le obține te face să lupți pentru ele, să te zbați, chiar dacă ulterior realizezi că sunt nimicuri.
Cred ca m-am obișnuit să alerg printre gândurile mele, printre vechile trăiri, iar acum în prezent uit că nu mai sunt în trecut, uit că trebuie să-mi trăiesc prezentul pentru a avea un viitor liniștit trebuie să mă împac cu mine, cu al meu trecut și cu faptele mele, pentru care voi da socoteală cândva sau cel puțin așa cred. Am ajuns să mă bucur până și de florile înflorite din grădinița de la țară, de scumpul meu Max, câinele, dar și de micuțele lucruri pe care le fac zi de zi și pe care le gândesc până în cele mai mici detalii.
Adaugă un comentariu