Cu lacrimile pe față, Meera începu să-și strângă bagajele. Damian petrecuse o noapte plină de muncă, mai ales când se întoarse la birou și începu să găsească soluții la problemele sale. Dimineața devreme se duse acasă să se spele și să se aranjeze, vroia să se întâlnească cu Meera, dar mai mult decât atât vroia să îi spună adevărul, despre cine era el cu adevărat. Mai avea de realizat un singur lucru, vroia s-o ceară de soție și să-i dăruiască inelul, pe care el l-a ales cu grijă și nostalgie pentru viitoarea lui mireasă. Ajuns în fața apartamentului Meerei află de la copilul vecinei că Meera plecă în grabă spre aeroport însoțită de doi bărbați și o femeie.
Damian plecă rapid către aeroport gonind cu mașina pe șosea. Bona îi spuse Meerei toată povestea despre Damian. Îi recunoscu faptul că acesta era polițist sub acoperire și totodată îl arestase pe tatăl ei, dar uitase să-i spună și motivul pentru care a fost arestat. Ajuns la aeroport o căută pe Meera peste tot și într-un final când toată lumea se pregătea să se îmbarce să plece, el o prinse de mână; aceasta se speriase și îi spuse pe un ton răstit:
– Lasă-mă te rog în pace! Am crezut că ești altfel, am crezut că vezi dincolo de aparențe, iar tu acum îți bați joc de mine arestându-l pe tatăl meu și umilindu-mă pe mine. Ce fel de persoană ești?
– Meera este adevărat că l-am arestat pe tatăl tău, dar nu mi-am bătut joc de tine nici o clipă. Rămâi te rog să-ți explic ce s-a întâmplat cu adevărat.
– Nu, nu mai am încredere în tine și vreau să plec cât mai departe de tine, într-un loc unde să nu poți să-mi faci rău. Te urăsc, îi spuse aceasta printre lacrimi lui Damian și smucindu-se, se eliberă din mâna lui și plecă mai departe. În urma ei, Damian începu să strige:
– Meera te iubesc nu pleca; și lăsându-se în genunchi începu să-i curgă șiroaie de lacrimi pe obraz. Cu o voce sfâșiată de durere spuse printre buze: de ce nu înțelegi că te-am iubit întotdeauna; uitându-se cum marea lui iubirepleca din viața lui.
Timp de două luni aceștia nu s-au mai văzut și nici nu și-au mai vorbit, dar viața fiecăruia dintre ei era treptat, treptat distrusă pentru că nici unul dintre cei doi nu era fericit. Tristețea Meerei o făcu pe bonă ca într-o zi să-i mărturisească tot adevărul legat de Damian și de ce făcuse el pentru Meera. Nu îi fusese prea ușor să-i spună despre tatăl ei cum făcea contrabandă, cu droguri, țigări, dar într-un final îi spuse, din vorbă în vorbă îi spuse și despre tânărul profesor, Albert, pe care tocmai Damian l-a alungat fiindu-i teamă, teamă produsă tocmai de pierderea Meerei, pe care o iubea enorm.
Rămasă singură în cameră, fata începu să plângă fără să se mai gândească la consecințe, era tristă, iar tristețea ei afectau și alte persoane. Prin minte îi treceu tot felul de gânduri, care mai de care mai negre și mai îndrăznețe. Teama îi puse stăpânire pe corp… și nu orice teamă, teama de singurătate. Nu putea să uite toate clipele minunate alături de Damian, dar nu reușea nici să treacă peste vestea proastă pe care i-o dăduse bona, aceea că tatăl ei era implicat în afacerile cu droguri. Era speriată și avea sentimente ciudate pe care nu le înțelegea. Cum putea să-i facă asta? Tocmai tatăl ei a dezamăgit-o cel mai mult. În mintea ei se învârteau tot felul de întrebări, la care momentan nu găsise răspunsuri, care să-i demonstreze adevărul pentru cele întâmplate.
Adaugă un comentariu