Povestea Meerei (II)

Era sfârșit de săptămână și era nerăbdătoare să-l întâlnească pe Albert (profesorul) se aranjă și plecă în graba mare la școală, numai că odată ajunsă acolo observă că nu mai era nimeni înăuntru, iar copiii erau speriați și plângeau fără să se oprească.

– Ce s-a întâmplat? De ce plângeți așa?

Unul dintre copii răspunse:

– Profesorul a plecat și nu se va mai întoarce niciodată.

Inima Meerei se strânse cât un purice și se întristă, se întristară atât de rău încât nu mai putu să vorbească în acel moment. După câteva zile se duse în grabă la tatăl ei și îi spuse fericită:

– Vreau să merg la facultate în oraș, se poate?

Tatăl mut de uimire îi răspunse:

– Dar parcă nu vroiai să auzi de facultate, ce te-a făcut să te schimbi atât de brusc? Dar în fine draga mea… nu vreau să mă cert cu tine așa că îți dau voie să pleci la facultate.

– Pot să plec de pe acum? Vreau să mă obișnuiesc cu locul până încep și de ce nu poate găsesc și ceva de lucru.

Tatăl se încruntă și afișă o față dură, după care îi răspunse răstit:

– Dar ce? Oare eu nu îți ofer tot ce ai nevoie? Nu sunt destul de bogat încât să-ți satisfac necesitățile? De ce vrei să lucrezi? Pentru ce vrei tu asta?

– Dar tată vreau să fiu altfel… te rog frumos, te rog…

– Bine, bine fie… fă cum crezi că este bine pentru tine, dar dacă ai nevoie de ceva nu ezita să mă anunți.

Fata plecă mulțumită și începu să-și strângă bagajele. A doua zi la prima oră, încă dis de dimineață fata își sărută tatăl și plecă fericită că poate face și altceva. După ce văzu că fata lui pleacă de acasă, tatăl își cheamă unul dintre cei mai buni angajați și îi spuse:

– Pleacă și urmărește-o! Vezi ce face? Cu cine se întâlnește și pentru orice eventualitate ai grijă de ea să nu i se întâmple ceva.

– Am ințeles, domnule! O să vă țin la curent cu tot ce se întâmplă în viața Meerei!

– Drum bun și ai grijă ce faci!

– Mulțumesc, domnule!

Tatăl Meerei era fericit că  trimitea cel mai bun slujitor al lui să aibă grijă de Meera, însă acesta nu știa faptul că argatul lui era agent sub acoperire, iar scopul lui era să afle cât mai multe detalii legate de afacerile acestuia și de modul în care se auzise că actualul său stăpân „făcea oameni să dispară”. Erau lucruri pe care el le cerceta și încerca să afle toate detaliile necesare pentru a duce ancheta la bun sfârșit. Își anunță superiorii de ce era pus să facă și plecă în urma Meerei.

***

Era nerăbdătoare să ajungă în noua ei casă și să-și înceapă activitățile, cât și să învețe pentru admiterea la universitate. Simțea cum îi iese bucuria prin piele și nu putea să se stăpânească, îi venea să râdă în hohote, să cânte, să danseze chiar dacă știa că lumea se va uita ciudat la ea. Ajunse în sfârșit în oraș și mai apoi în apartamentul gol, pe care îl închiriase. Prima impresie nu a fost prea bună legată de încăperea ce va urma să-i fie cămin… era atât de prăfuită, albă, goală și plină ochi cu praf. Într-o cameră se iviră un pat și o oglindă mare pe peretele opus, îi plăcu ideea să aibă o oglindă atât de mare în camera în care va dormi. În cealaltă cameră era un birou așezat în  mijloc, iar în fața biroului stă dreaptă o bibliotecă masivă din lemn plină cu cărți, care mai de care mai noi, cu așa numitele coperți, viu colorate și mai lucioase, cartonate sau firave pe toate se așternuse un colb gros de îți era frică să le atingi.