O lume întunecată

Cum faci față unui eșec? Îi poți face față? Acestea sunt întrebările la care de o săptămână și ceva de zile încerc să tot răspund și mai presus de toate să le fac față. Mă întreb unde am greșit, care a fost pasul greșit, dar nu găsesc nimic, nicio umbră, nici un colț negru. Mă frământă anumite lucruri pe care nu le pot discuta cu nimeni, nici măcar aici pe blog… sunt unele legate de trecut, iar altele legate de prezent… nu știu unde să mă îndrept, nu stiu care este calea și nici forță nu mai am să merg mai departe cu fruntea sus așa cum vroia bunica mea…

Am rămas singură în lupta asta, doar eu și cu mine… nu mai am nimic altceva, decât o grămadă de datorii și multe vise spulberate, care nu se pot înnoda și nici întoarce… a apus tot până și cerul și-a schimbat culoarea… însă eu am rămas aici, precum o clădire lăsată în bătaia ploii, a vântului și a furtunii… și da am rămas aici și mă întreb oare când voi avea și eu parte de o zi cu soare, nu doar câteva minute de soare, ci o zi întreagă nu mai mult…