S-a tot vorbit săptămâna trecută despre cutremurele din Vrancea, Galați, iar aici pe plan local de cutremurul de 5,5 grade. Nu despre cutremurul în sine vreau să vă vorbesc sau cum sa vă feriți de el, deși dacă tot vreți să știți câte ceva despre acestea puteți să intrați pe aceasta adresa unde veți găsi tot ce trebuie să știți pentru a vă lua câteva precauții, eu vroiam să vă vorbesc despre amintirile pe care mi le-a trezit cutremurul dintr-un colțișor al sufletului.
Sinceră să fiu nu am crezut că e cutremur pentru că de obicei sunt foarte obosită și epuizată și în momentul în care adorm am senzația că se leagănă patul cu mine, însă ce m-a făcut să-mi schimb părerea a fost oblinda de deasupra capului meu, care se mișca într-una ca o nebună. După ce s-a terminat acest fenomen am adormit la loc și am visat un cutremur la care am asistat cand eram eu mai mică și locuiam cu bunica mea. De fapt nu l-am visat cred că l-am retrăit… îmi amintesc și acum ce s-a întâmplat atunci; eram în curte și am simțit cum pământul de sub picioare se clătina, am încercat și am ajuns la bunica întrebând-o ce se întâmplă, iar ea m-a luat în brațe iubitoare și m-a dus cât mai departe de casa veche cu prispă…
… iar după se făcu lumină, Marius a dat draperia într-o parte lăsând lumina să pătrundă în cameră… se făcuse deja dimineață…
-
- poza
Adaugă un comentariu