Nu știam că lucrurile care mie îmi par banale pentru cei din jurul meu pot fi o bucatica de rai. Îmi place să fur zâmbete și cel mai mult sclipirile ochilor ce vor acel ceva mai mult dacă le-ai dărui ceva la schimb. De mult timp nu am mai asistat la acel zâmbet și nu am mai avut ocazia să văd sclipirile din ochii unui om cu adevărat fericit, ieri am avut ocazia asta și mă simt așa de bine încât cerul și pământul păreau toate ale mele și doar ale mele, chiar începusem să uit cum este să ai acest sentiment frumos de a vedea fericirea prin ochii celuilalt.
Nu v-am spus dar luna asta spre sfârșit își serbează ziua de naștere o persoană dragă mie… (ce să o mai dăm cotită de fapt este vorba de viitoarea mea cumnată, pe care o îndrăgesc tare mult și sper să nu o stresez prea tare cu prostiile mele) și m-am gândit să-i ofer cadoul pregătit pentru ea mai devreme pentru că știam că are nevoie de acel lucru. M-am gândit să-i fac cadou ondulatorul de la Rowenta cel despre care am scris, mai ales că al ei nu mai mergea așa cum își dorea și astfel o împiedica să facă o treabă bună într-ale coafatului.
Nici nu știam cum o să reacționeze și mă gândeam că poate nu îi place sau mai rău că deja își comandase altceva și că nu mai avea nevoie de el, dar bineînțeles asta a fost doar în mintea mea de parcă îmi făceam scenariu dinainte… doamne… ce minte am și eu câteodată… Dar am văzut-o așa fericită și dacă stai bine să te gândești nu e cine știe ce cadou, pentru unii ar fi un nimic, dar știam că are nevoie de așa ceva și cât mai urgent posibil. Astfel am asistat și eu la fericirea ei și m-am hrănit cu ea.
Și ca să vă dovedesc necesitatea lui vă arăt o poză cu părul meu aranjat de ea cu ondulatorul cel nou.
Adaugă un comentariu