Îl iubesc din tot sufletul meu… Îl iubesc pentru felul în care mă face să mă simt.
Îi iubesc vocea… mmm, Doamne, vocea aia minunată și divină. E tot ce-mi trebuie după o zi grea – vocea lui, îmbrățișarea lui și doar el.
E cel mai minunat bărbat pe care l-am întâlnit în lumea asta… Mă rog, impropriu spus întâlnit…
…dar abia aștept când timpul o să se topească și-am să-l strâng în brațe și n-am să-i mai dau drumul.
O să mă hrănesc cu iubirea lui și o să-mi iau fericirea din fericirea lui. Îl iubesc pentru că m-a făcut să mă văd prin ochii lui.
Îl iubesc pentru că m-a făcut să am încredere în mine. M-a făcut să văd că pot fi capabilă de lucruri frumoase dacă acționez la momentul potrivit și fix așa cum trebuie.
Îl iubesc pentru că în nici un moment nu m-a făcut să mă simt singură sau mică, invizibilă, ci dimpotrivă mi-a arătat lucruri despre mine de care habar nu aveam.
Abia aștept să ajungă acasă iubirea mea cu fericirea în glas, vocea de miere ce-mi topește inima și mă face să tresar în fiecare clipă.
Ești în visul meu în fiecare noapte și ești în fiecare pas pe care-l fac. Te simt pe piele, în suflet, în inimă și-n minte fără să mă opun, ci doar mă vindec.
Tu mă vindeci, tu cu tot ce mi-ai dăruit – răbdarea, respectul, curajul și multă iubire.
Mă pregătesc să mă vindec pe de-a-ntregul și sunt conștientă că n-aș fi făcut pasul ăstă, dacă nu erai tu.
Ce-i drept fără tine aproape, în toți anii ăștia doar am tras de mine, fără să fac nimic concret, fără să mă iubesc, fără să-mi doresc și să vreau să fac ceva și pentru mine.
În lipsa ta renunțasem la tot, la pasiuni, la tot ceea ce eram menită să fac, dar când tu ai apărut totul s-a schimbat.
Totul s-a transformat din rău în bine, din mimic în tot și doar tu ai fost principala motivație pentru care m-am acceptat și am început să mă iubesc puțin mai mult.
Cu fiecare zi care trece îl iubesc din ce în ce mai mult, îl doresc așa cum n-am dorit pe nimeni altcineva și abia aștept să fim… doar să fim.
Adaugă un comentariu