Fraza asta: „Iubirea are nevoie de prezență!” am auzit-o într-un podcast despre comunicare, pe care l-am ascultat într-una din zilele trecute.
Nu știu cum s-a întâmplat, dar când am auzit propoziția tot trupul meu s-a cutrenurat. Parcă a atins o coardă sensibilă în corpul meu.
M-am simțit foarte ciudat. Era ca și cum ceva ar fi vrut să iasă la o suprafață, fără să-mi ceară voie și fără să îi pese câtuși de puțin de ego-ul meu.
Nu trebuie să trec cu vederea nici faptul că atunci când am auzit asta am avut și un sentiment de teamă sau mai bines pus senzația de teamă.
Iar în acel moment, fix în acel moment straniu mi-am adus aminte de relația, pe care am regretat-o mult timp, până să mă așez la casa mea.
Pe atunci mă gândeam că poate n-am făcut totul, poate că ar fi trebuit să mă mut mai aproape de el în Franța, sau poate ar fi trebuit să fiu mai clară în ceea ce privește sentimentul meu față de el.
Mult timp m-am gândit la un fapt… m-am gândit că poate întocmai lipsa noastră…lipsa prezenței în relație ne-a făcut să mergem pe căi diferite, să alegem diferit și să ne vedem de viață fiecare în partea lui de lume.
Doamna asta din podcast, care are o voce divină și tot discută despre comunicare și vorbire mi-a deschis cumva o rană pe care de foarte mult timp am crezut-o vindecată… dar uite că ceva acolo mă face încă să tresar.
Cu toate astea doamna are dreptate: într-o relație de iubire ai nevoie de prezență. Și nu doar din partea unuia dintre parteneri, ci din partea ambilor.
Nu se poate o relație de iubire într-un cuplu, dacă doar o persoană este prezentă și doar una dintre cei doi simte ceva. Asta este imposibil și cel mai probabil și voi îmi veți da dreptate.
Oare voi sunteți prezenți în relația voastră de iubire?
credit foto – pinterest
Adaugă un comentariu