Timp pentru ceva mai mult handmade

Timp pentru ceva mai mult… de fapt mai mult timp pentru mine. Zilele trecute am realizat că mi-am lăsat viața să mi se scurgă printre degete, ca și cum nu aș fi capabilă de nimic.

Și uite așa dintr-una într-alta mi-am dat seama că ar trebui să-mi promovez ceva mai mult toate acele creații handmade pe care le realizez. Nu de alta, dar o bună parte dintre ele vă pot fi de folos și vouă.

Căci în goana mea de a găsi răspunsul la cât mai multe lucruri am observat că am găsit soluția și la unele dintre problemele mele. Iar una dintre cele mai mari probleme cu care mă confrunt chiar în camera mea este spațiul.

Pentru că nu am un spațiu bogat în dormitor a trebuit să găsesc fel și fel de soluții, dar cea care mi-a plăcut cel mai mult este cea legată de perna de pe covorul meu. Pe care, apropo, poate că o să o prezint ceva mai în detaliu zilele viitoare.

Dacă vă întrebați de ce perna de pe covor și cât timp îl petrec aici?

Ei bine, majoritatea timpului de meșterit mi-l petrec pe covor. Astfel că aveam nevoie de ceva mai mult confort în acest sens. Apoi de la pernă putem să trecem fără ezitare la covorașul pe care îl meșteresc acum. Este vorba despre covorașul de la intrarea în casă.

Despre acesta nu pot să vă dau prea multe detalii, căci prefer întâi să-l termin și apoi să-l afișez. Bineînțeles în această perioadă umedă, cu ploaie și noroi, covorașul pare a fi acel ceva necesar.

Ca să nu mai vorbim de faptul că în curând o să vină zăpada și o vom lua cu noi în casă pe încălțăminte. Și de asemenea tot aici trebuie să scriu despre toate acele lucruri pe care le recondiționez și le transform în lucruri utile.

Nu știu de ce, dar poate că așa am fost învățată: din nimic să fac ceva de care să mă folosesc. Sunt multe lucruri despre care aș vrea să vă vorbesc în materie de handmade, dar cu siguranță în acest moment nu aș avea suficient timp.

Cu toate astea am în plan să croșetez ceva mai mult, să realizez ceva mai multe flori din hârtie creponată, iar restul de timp să mi-l dedic scrisului. Până la urmă scrisul rămâne pentru mine acea latură importantă, pe care am reușit cât de cât să o cultiv.

Poate cine știe până la final de an voi avea suficient curaj să-mi termin cartea de povești pentru copii. Îmi plac poveștile tare mult și în sinea mea știu că sunt încă un copil.

Un copil ceva mai mare cu darul de a scrie și de a face mult mai mult… timp să fie!