Lucruri simple primesc pentru a-mi face viața mai frumoasă. Deși am început anul în forță, acum mă simt de parcă trenul ar fi trecut peste mine. Nu mai am nici energie și nici cheful necesar pentru a analiza toate lucrurile din trecut.
Uneori mi-am spus că nu sunt suficient de capabilă să-mi gestionez viața sau să-mi fac o analiză corespunzătoare. Dar nu este deloc așa! Înăuntrul meu știu ce trebuie să fac, știu și unde vreau să ajung, dar se pare că momentan nu am găsit acea resursă necesară pentru a parcurge tot acest drum.
M-am trezit singură pe un drum necunoscut, dar mi-am amintit că nimeni nu poate schimba ceea ce sunt și principiile pe care le am. Una dintre marile mele probleme este aceea că nu las oamenii să mă vadă așa cum sunt.
Iar deseori îmi pun măști într-un mod involuntar și chiar fără să îmi dau seama de aceste lucruri. M-am limitat la tot ce este simplu, dar ca să păstrez această simplitate întregul proces este unul atât de anevoios.
Nu știu cum se face, dar ori de câte ori am nevoie de susținere vin în jurul meu persoane care să facă asta. Pe unele le cunosc, pe altele nu, dar de la fiecare am câte ceva de învățat. Nu sunt perfectă și am încetat să caut perfecțiunea.
Nu sunt frumoasă sunt doar normală. Și ca un om normal ce sunt îmi plac toate acele lucruri simple. Am zile când nu vorbesc deloc, nici măcar cu ai mei părinți deși locuim în aceeași casă. Și am momente când mă închid în dormitorul meu și rareori ies de acolo.
Nu-mi mai place scena și niciodată n-am umblat să fiu în lumina reflectoarelor. Mi-a plăcut de fiecare dată să stau în spate. Într-un loc cât mai retras, astfel să pot observa în voie ce se întâmplă în jurul meu. Vorbesc mult dacă simt că am cu cine, iar uneori mă ascund și mă afund în tăcere lăsându-i pe alții să facă orice își doresc.
N-am cerut nimănui nimic în afară de liniște. Singurul lucru, singura avere care îmi lipsește – liniștea. Nu-mi plac polemicile, certurile, și nici să ripostez dacă nu sunt suficient de motivată să fac asta. Iau decizii foarte greu, iar atunci când spun „NU” rămâne „NU!”.
Sunt încăpățânată, extrem de încăpățânată atunci când sunt sigură pe situații și lucruri, altfel tratez lucrurile cu o foarte mare indiferență. Sunt o persoană introvertită și cu greu poate reuși cineva să mă scoată din casă, din confortul meu, din rutina mea.
Ba mai mult decât atât dacă simt că nu este cazul să risc nu voi risca indiferent de situație.
Adaugă un comentariu