Să mă țin de promisiune sau nu?!

Promisiune sau nu… Astăzi după foarte mult timp mi-am dat seama că nu pot să-l mint pe David.

Dacă ați uitat sau pentru cine încă nu știe cine este David – ei bine, el este nepotul meu. Acel nepot care apare în aproape toate pozele mele, iar lumea este tentată să creadă că este băiatul meu.

Mi-aș fi dorit să fie așa, dar din nefericire pentru mine nu este băiatul meu, ci nepotul meu mai special. Pe lângă faptul că am crescut împreună am senzația că ne leagă mult mai multe. Lucruri speciale pe care nu poți să le rostești, ci doar să le simți.

Astăzi când se întorcea de la școală i-am promis că mai târziu, peste câteva ore voi trece pe la el. Numai că nu prea mă simțeam în stare să mai ajung până la el acasă. Dar brusc mi-am amintit cum tataie i-a promis ceva fratelui meu, dar niciodată nu s-a ținut de cuvânt.

Așa că mi-am amintit de asta și mi-am zis:

„cu un copil nu te joci?”.

Eu fiind o persoană mai comodă din fire mi-am zis că este timpul să mă mobilizez, să mă îmbrac și să merg la el. Numai că între timp am ajuns la mamaie și mă gândeam să stau ceva timp și pe la ea.

Mai ales că deși suntem aproape, eu o văd destul de rar. Pentru că de… fiecare cu treaba lui. Zis și făcut! Mi-am petrecut o bună perioadă de timp la mamaie și nici nu mi-am dat seama când a trecut ceasul.

Când am văzut am zis că trebuie să merg acasă urgent să mai termin din ceea ce aveam de făcut. Cu toate astea nu am uitat nici care a fost motorul plecării mele de acasă.

Așa că n-am mai ezitat și l-am vizitat și pe David, fix așa cum i-am promis când a terminat programul de la școală. Se pare că azi am reușit să mă țin de cuvânt cu promisiunea făcută prichindelului.

Dar nu vă însuflețiți prea tare sunt alte promisiuni, pe care în diferite conjuncturi mi-am dat seama că nu le pot onora niciodată. Doar că aici va trebui să scriu un articol separat și să specific una, alta.