Trăiri de toamnă… Fix atunci când am crezut că nimic nu mai poate fi schimbat exact atunci lumea mea a fost dată peste cap. Și parcă toată tragedia de la început de an s-a transformat acum pe timp de toamnă în cel mai frumos moment.
Mă gândeam că toamna aduce bucurie doar acelora care sunt veșnic îndrăgostiți și deja și-au găsit sufletul pereche după sute de mii de ore de căutat. Ciudat, ceea ce părea la cea mai mare distanță s-a transformat la doar o privire față în față.
Cine se gândea că cel pe care îl ocoleam de ceva timp îmi va aduce toamna printre șuvițele de păr și iubire în privire. Ceea ce părea imposibil pentru mine s-a dovedit a fi la început o privire tandră și o atingere firavă care să mă înfioare până în adâncul sufletului și să schimbe acolo ceva.
Să schimbe acel ceva care părea zidit și fără nicio cale de a lăsa ceva sau pe cineva să se apropie. Dar, totul a început să se schimbe într-o zi de toamnă, într-o dimineață în care totul părea să doarmă, de neclintit, pustiit,…, și totuși totul s-a schimbat atunci.
De ce?
Și cum s-a întâmplat încă nici eu nu știu și poate că încă nici nu m-am dezmeticit. Sincer nici nu vreau să o fac prea curând, căci visul pe care îl trăiesc acum este mult prea frumos pentru a mă trezi din el.
Poate cine știe – acum este momentul să învăț să visez cu ochii deschiși. Și așa cum a spus și îngerul meu:
„… încearcă să trăiești doar prezentul și doar atât. Trăiește prezentul și împreună ne vom face un viitor”.
Deși am simțit încă de la începutul acestui an că ceva, ceva va fi foarte diferit, nici acum nu-mi vine să cred cum totul s-a schimbat numai în câteva clipe. E ca și cum te-ai băga într-un colț dezamăgit de tot ce se întâmplă în jurul tău și ai adormit puțin…
Iar atunci când te-ai trezit ești îmbrățișat de persoana iubită și te trezești în prezența ei cu respirația acesteia simțind-o pe piele. Cam așa m-am trezit și eu într-o dimineață de toamnă. Habar nu am de ce s-a întâmplat toamna sau de ce acum, pur și simplu s-a întâmplat, iar pentru asta nu caut nicio explicație…
Mă gândesc că poate așa trebuia să se întâmple și poate că totul nu ar fi fost așa plăcut, frumos, romantic, dacă nu s-ar fi întâmplat și acele lucruri mai puțin plăcute, mai puțin dorite. Iar în final totul devine o poveste frumoasă pe care o putem scrie în doi… putem și vrem…
Adaugă un comentariu