Îndrăgostită de frumos sunt de când mă știu. N-am avut nici măcar o zi în care să nu fiu atrasă de culoare și de toate formele frumoase. Aparent am zis că-i doar o obsesie din copilărie.
De fapt întregul meu univers are cu totul și cu totul altă conotație. În cel mai onest mod aș putea spune că îmi place să transform lucrurile. De altfel nu cred că există lucru urât, ci doar neșlefuit. Așa se întâmplă și cu oamenii, persoanele de lângă noi.
Dar oare cât ne este permis să șlefuim, să schimbăm sau să transformăm?
De-a lungul timpului am descoperit două categorii de persoane. Una dintre ele se încăpățânează cu nerușinare și nu acceptă iubirea. Cealaltă e atât de nerăbdătoare în privința schimbărilor încât își pierde esențialul.
Nu pot spune că dintre aceste două categorii mă atrage vreuna în mod special. Însă dacă aș putea să ajut la restabilirea echilibrului lor o fac de fiecare dată cu plăcere. Nu spun că iubirea nu există, numai că ea este atât de complexă.
Uneori aș putea sublinia faptul că se simte diferit și se trăiește la fel de diferit. Nu poți să iei două persoane și să le pui să iubească la fel. Asta este imposibil. Bineînțeles și pentru asta există o explicație.
Se spune că fiecare persoană în parte vine într-o relație cu propriile ei traume, cu propria ei încărcătură. Și astfel persoanele se implică diferit în relație. Cu toate astea mai depinde foarte mult și de tipul de relație, dar și de compatibilitatea dintre persoane.
N-aș vrea să fiu răutăcioasă, dar fiecare persoană trece prin viața noastră cu un anumit scop. Astea sunt doar părerile mele, căci de-a lungul timpului m-am împiedicat de una de alta. Unele au fost menite să-mi dea câte o lecție pe care s-o disting sau să mi-o însușesc.
Altele, în schimb doar m-au rănit… Dar nu le port pică, și de la ele am avut câte ceva de învățat. Încă nu am găsit acea persoană care să mă perceapă așa cum sunt, să mă accepte și să-mi îndrume pașii către iubirea adevărată. Căci de la a fi susținut și până a ajunge la „întreținut”este o cale lungă și anevoioasă.
O pantă în care, de fapt și de drept, nu este bine să cădem. Încă mai caut o astfel de persoană care să mă susțină în toate nebuniile mele, care să-mi ofere încredere și sprijin, atunci când i le cer. Am observat că sunt din ce în ce mai puține cupluri în care ai să găsești această stare de ajutor reciproc.
Până la urmă tind să cred că acesta este adevăratul echilibru dintr-o relație, oricare ar fi aceasta. Ajutorul, sprijinul, respectul și susținerea – totul reciproc și necondiționat. Oare mi se va întâmpla să găsesc o astfel de persoană?
Adaugă un comentariu