4 ani de așteptare și în sfârșit s-a întâmplat

4 ani de așteptare, de 4 ani a avut nevoie… Am avut senzația mult timp că unele lucruri nu se pot întâmpla niciodată sau că eu nu am suficient noroc pentru a mi se întâmpla unele lucruri. Fără doar și poate anumite chestiuni importante nu se pot realiza și întâmpla fix atunci când ne dorim noi, ci atunci când Dumnezeu și universul le-a orânduit să se întâmple.

M-am bucurat să văd că pot face din obiectivele mele, lucruri de interes și pentru alte persoane. Dar m-am bucurat cel mai mult că nu am pierdut în zadar cei 4 ani de grijă și de preocupare pentru micul meu trandafir alb. Da, 4 ani de așteptare, de răbdare pentru ca acesta să-mi ofere primul boboc de floare.

Poate că acest aspect nu are o importanță prea mare pentru voi, cei care nu sunteți implicați emoțional în treaba asta. Cu toate astea pentru mine întâmplarea asta este uriașă. De asemenea implică și partea emoțională, sentimentală, dar și efortul meu acumulat în cei 4 ani.

Mi-am zis în fiecare an că trebuie să am răbdare și să-i ofer de fiecare dată aceeași grijă, același respect, căci dacă nu știați și florile au orgoliul lor, personalitatea lor, comportamentul lor de care trebuie să ținem cont dacă ne dorim într-adevăr să obținem acel ceva. Oricât de banale și de plictisitoare ajung și tind să devină situațiile, asta nu înseamnă că nu putem avea parte și de puțină fericie, acțiune, dar mai ales împlinire.

Nu cred că există o stare de fericire și în același timp de melancolie mai intensă ca cea a lucrurilor bune pe care le aștepți de o vreme îndelungată și te surprinde printr-o apariție de reviste. Sau poate că dacă eu nu eram o fire atât de romantică sau de pasională cu siguranță nu simțeam această întâmplare la acest nivel. Parcă aș simți că m-am trezit dintr-un somn lung pe care nu mi l-am dorit niciodată.

Cu toate astea însă am ajuns să cred că unele lucruri (chiar și cele oribile fiind) sunt menite să se întâmple, chiar și fără voia noastră. Am învățat de asemenea că trebuie să luăm aminte la fiecare întâmplare și să ne însușim de fiecare dată câte o lecție. Iar dacă până acum îmi lipsea o anumită siguranță, acum am înțeles că înainte de toate am nevoie de răbdare.

Răbdare dacă îmi doresc acel lucru important, răbdare dacă îmi doresc să avansez pe toate planurile, răbdare pentru tot și toate. Oricât de periculoase ar fi anumite amintiri nu mai vreau să mai ajung în capcana timpului.

Înainte de toate va trebui să am răbdare pentru a lua decizii importante, pentru a-mi cunoaște limitele și de ce nu pentru a mă cunoaște în totalitate, căci văd că fiecare zi care trece îmi aduce ceva nou despre mine în față. Iar dacă pe unele am ajuns să le intuiesc, de altele habar nu aveam și parcă am fost oarbă până acum.

Dar în toți acești 4 ani am învățat cât de importantă este răbdarea și care este cel mai important efect al ei. Și credeți-mă nimic nu se compară cu rezultatul unei asemenea așteptări. Eu una mă bucur din plin de aceste aspecte și nici că aș vrea să mă mai grăbesc doar pentru a fi în pas cu lumea din jurul meu sau cu acele norme pe care lumea modernă le-a impus și le impune în continuare.