Textul de cele mai multe ori poate lua forme variate, iar despre însemnătatea acestuia nu cred că mai este nevoie să mai spun că poate transmite un mesaj, o gamă variată de stări și în același timp un amalgam de sentimente. Totul depinde foarte mult de modul în care privim lucrurile și totodată de nivelul nostru de percepere al respectivului text.
Căci de-a lungul timpului am învățat că ceea ce mie mi se pare un text obișnuit pentru alte persoane poate avea o însemnătate mult mai profundă. Iar în cazul altora, lucrurile erau și mai simple, deoarece textul în cauză poate fi considerat prost, ambiguu, nepotrivit, etc. Însă pentru mine textul a fost, în primul rând, prima mea cale de scăpare din fața depresiei. Ca mai apoi textul să-mi ofere un job, din care să fiu și plătită.
La început nici nu visam că voi ajunge să mă întrețin din textele pe care le scriu (bineînțeles cele mai multe dintre ele nu au ajuns niciodată pe blogul meu) și uită-te că asta se întâmplă și în prezent. Dar nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre faptul că prin text am ajuns oarecum să mă „vindec”. De fapt și de drept mi-e mult mai ușor să comunic prin scris decât față în față sau la telefon. În plus recunosc și că în ultima perioadă telefonul a început să mă irite.
Și drept urmare comunic foarte ușor la telefon doar cu două persoane fără să mă crispez sau să am rețineri. Din păcate una se află pe alte meleaguri, iar cealaltă persoană este mama mea. Bineînțeles având la îndemână textul mi-am dat seama că îmi pot vărsa foarte ușor furia prin cuvinte și pe o coală albă de hârtie. Cu toate astea furia este doar una dintre stările care m-a cuprins în mrejele sale și de care sunt hotărâtă să scap cu orice preț.
Pe de altă parte listei mele de stări nu-i lipsește nici dezamăgirea, frustrarea, neputința și tot tacâmul care te îndreaptă cu pași repezi către o depresie de toată frumusețea. Cu puțin timp în urmă am sesizat că răspunsul „bine” nu este de fapt o stare care să mă definească într-un anumit moment, ci mai degrabă un cuvânt care să-mi ocolească și să-mi ascundă adevărata mea stare față de persoanele din jurul meu și de acele persoane importante pentru mine.
Și da accept că tot prin text am reușit să adun și să pun laolaltă lucruri drăguțe, chestiuni romantice și descrieri despre persoane care îmi fac bine și mă fac să mă simt extrem de bine, atunci când îi știu în preajma mea. E adevărat că scriu texte care ajung în diverse părți, dar din varii motive nu-mi pun semnătura pe ele, iar oamenii bineînțeles nu au de unde să știe că sunt textele mele.
Am ales și această variantă, deoarece am momente când nu am suficientă încredere în mine – apare nesiguranța și desigur am nevoie de aprobarea cuiva. Și mai există și varianta în care sunt plătită să scriu pentru diverse site-uri și să nu-mi pun numele pe textele mele.
Însă oricum ar fi sunt fericită cu ceea ce fac, sunt fericită că pot să scriu și mai mult decât atât mă bucură gândul că în fiecare text pe care-l definesc se află o bucățică din sufletul meu și un colț din mine. Altfel nu cred că aș putea scrie fără să existe pus în text o mică parte din mine.
credit foto – pinterest
Adaugă un comentariu