Niciodată nu am crezut că o să scriu despre prima floare a primăverii cu acest sentiment plin de entuziasm. Pentru mine ghiocelul era acea floare care îmi amintea că iarna este gata să plece ca tronu-i să-i fie luat de mult prea frumoasa primăvară. Însă zilele trecute s-a întâmplat ceva în mintea mea și m-a făcut să-mi schimb părerea despre ceea ce eu credeam despre ghiocel.
Cu toate astea nu știu dacă sunt foarte multe de zis sau doar eu am senzația că am atât de multe lucruri de spus despre micuța floare. Zilele trecute l-am văzut cât de rezistent a fost cu tot acel strat de zăpadă, cu frigul și înghețul și totuși a rezistat și nimic nu l-a făcut plăpând sau firav așa cum credeam eu că e. L-am comparat de foarte multe ori cu cele mai firave lucruri, însă el de această dată mi-a demonstrat cât de puternic este și că o zăpadă de doar câteva zile nu-i poate face nimic rău, ci doar îi oferă o porție de înviorare.
Comparam situațiile și mi-am dat seama că și eu trebuie să fiu la fel de puternică precum un ghiocel și să nu mă las afectată de evenimente și de tot ce se întâmplă în jurul meu. M-am tot gândit de unde are acest mic și firav ghiocel atât de multă forță să răsară primul prin stratul de zăpadă și mai mult decât atât să facă față cu brio frigului care este încă prezent la început de primăvară? Oare cum poate să reziste la toate astea?
Mai ales că noi oamenii la prima problemuță ajungem să ne plângem la orice moment greu și mai mult decât atât ajungem să-i îndepărtăm pe cei care ne oferă dragoste, iubire și afecțiune. E uluitor cum razele soarelui poate să schimbe tot în viața acestei plante, dar și în viața noastră. Căci cine nu se bucură de soare? Cu toții ne bucurăm, chiar dacă mulți dintre noi nici măcar nu știu să aprecieze natura și plantele pe care le au în jurul lor.
Știu că o să mă aștepte multe zile de aici încolo cu foarte multă muncă, deoarece am descoperit că nu mă pot dezice de ceea ce îmi face plăcere și atunci voi încerca pe cât posibil să mă ocup de toate acele lucruri, chiar dacă sunt din domenii diferite. Vreau să mă bucur de tot ce fac și să-mi recapăt acea satisfacție de a face lucruri, de a mă bucura de tot ceea ce realizez fără să mă mai gândesc la reproșuri sau să am un comportament ezitant.
Vreau să fiu din nou eu, cea dintotdeauna, cea puternică pe care nimeni și nimic nu o poate doborî și nu o poate face să renunțe la visul ei. Am știut de la început că dacă îmi doresc ceva măreț mă vor aștepta zile cu foarte multă muncă, dar asta nu mă sperie, ci mă face să tratez lucrurile cu o seriozitate mult mai mare. Și pe cât posibil încerc să fiu mai ordonată, mai așezată și în același timp încerc să-mi păstrez toate acele lucruri care mă fac fericită și de ce nu mult mai fericită în viitorul apropiat.
Adaugă un comentariu