O zi de Crăciun ca în copilărie este tot ce mi-am dorit și… Mă întrebam zilele trecute dacă ceea ce s-a întâmplat de Crăciun a fost doar un vis de-al meu… Sau poate că mi-am dorit atât de mult încât s-a și îndeplinit. Adevărul este că mulți ani de-a rândul, din momentul în care m-am maturizat, mi-am dorit ca măcar într-un singur an să petrec ziua de Crăciun cu toată familia mea.
Și bineînțeles pe lângă fratele, soțul meu și ai mei părinți adaug și rudele foarte apropiate. Aș fi ipocrită să nu-mi amintesc faptul că am crescut alături de ei și cu o bună parte din ei. Mereu mi-am amintit de ziua de Crăciun în care ne strângeam cu toții și ne bucuram de daruri, de lucruri simple, iar emoțiile ne înflăcărau.
Toate acestea mi-au lipsit an de-a rândul – râsetele tuturor, multitudinea de daruri de sub brad, încât acopereau bradul, aglomerația din casă când fiecare dintre noi încerca să-și găsească un loc. Și mai mult decât atât râsetele care acopereau orice discuție a adulților care ne însoțeau.
În altă ordine de idei mi-a fost dor de toate lucrurile acestea și probabil că ar fi continuat să-mi fie dacă lucrurile s-ar fi derulat ca și până acum. Însă anul acesta s-a schimbat ceva. Chiar dacă o bună parte dintre persoanele dragi mie locuiesc în capitală sau în zone mult mai îndepărtate, anul acesta de Crăciun ne-am adunat cu toții la țară.
Și chiar dacă nu am avut zăpadă lipsa acesteia s-a compensat cu bucuria regăsirii. Îmi doream foarte mult să petrec o zi de Crăciun ca în copilărie și iat-o că am primit-o. Poate că nu ca atunci, dar cel puțin pe parcursul întregii zile am reușit să-i văd pe toți sau aproape toți, căci da au și lipsit. Ana, Cătălin, Costy și Gaby, dar cu toate astea am avut și trăit acel sentiment din copilărie și cu ceva mai mult în plus.
M-am bucurat de nepoate și nepot, de veri și verișoare și de timpul petrecut cu ei, …, cu toții laolaltă. Până la urmă este adevărat dorințele se împlinesc de Crăciun. Tot ce-mi rămâne de făcut este să am răbdare și să aștept să se întâmple ceva…
Adaugă un comentariu