Nu, nu sunt joaca nimănui

„Mă sufoc în fiecare zi… se întâmplă același lucru și hanar nu am ce se întâmplă. M-a durut și încă mă doare… nu știam că relația noastră constă în „niște poze??!!”. Dar na, tu ai viciile tale, iar eu pe ale mele, cu toate astea nu mă așteptam la reacția ta.

Cu alte cuvinte te poți debarasa de mine oricând, căci nu-ți pasă de nimic. Păcat că am înțeles lucrul ăsta prea târziu. Sper însă doar ca ai mei să nu fii avut dreptate. M-aș simți ca un nimic să descopăr, de fapt să-mi pui pe tavă ceea ce deja acum mi se conturează în minte. Am sperat că nu ești ca toți ceilalți, că ești deosebit, diferit, dar nu…

M-am înșelat amarnic, iar acum trebuie să pletesc tribut pentru asta. Cum de am putut să sper că putem fi împreună, când totul este diferit, la poluri opuse totul – de la statut social și până la caractere. Și totuși nu te condam, eu am fost doar distracția ta și cam atât. Probabil că asta te-a făcut să zâmbești cu gura până la urechi.

În toată nebunia asta eu sunt vinovată. Cum naibii să sper să fiu cu cineva ca tine, când eu nu fac nimic mai mult decât să stau lațară, să scriu și să muncesc pe aici. Nu-mi pasă ce crezi despre mine, nu-mi pasă dacă am degetele însângerate sau palmele pline de bătăi. Toate astea nu sunt decât o consecință a faptului că îmi place să muncesc și nu mi-e rușine să fac asta.

Dar în cele din urmă am simțit ceea ce în mare parte era și evident – nu putem fi împreună. Până la urmă cine s-ar uita la o femeie căreia nu-i pasă dacă nu are machiaj pe față când merge până la magazin sau când are grijă de animale. Cine s-ar încurca cu o persoană ce stă mai mult în haine ponosite pentru că-și petrece timpul prin grădină, răspunsul e simplu – nimeni.

Tie ți-a plăcut doar o fațetă, aia în care eram dichisită, dar na, aici la țară n-ai cum să fii dichisit, mai ales dacă ai animăluțe și plante în jur. Problema ar fi că acea parte dichisită am distrus-o cu mult timp înainte să apari tu în viața mea.