Surprinzător sau nu eu una nu-mi mai doresc nimic, nu am nevoie de daruri, nici de bijuterii și nici de mesaje arogante și fără niciun fel de sens. Mâine, adică peste câteva ore, tot ce îmi doresc e să fiu liniștită.
Să nu știu de nimeni și de nimic, să fie o zi ca toate zilele și cam atât. La ce folos sute de mesaje. Și mai ales acele momente în care unii dintre cei ce trimit mesaje au nevoie de mine, doar așa își amintesc de faptul că exist?! Nu!
Mâine vreau să fiu liniștită, mâine am să închid telefonul, rețelele de socializare și mail-ul. Și asta pentru că mâine vreau să petrec un timp cu mine… doar eu și cu mine, doar atât.
Nu am nevoie de cadouri și prin urmare pentru cei care vor să facă asta nu sunt dispusă să le primesc. La ce bun toate astea, dacă toate sunt doar pentru câteva minute?!
Tot ce îmi doream era ca o singură persoană să fie lângă mine, dar am înțeles că nu se poate. Am înțeles că slujba lui este mult mai importantă decât orice altceva și m-am resemnat cu asta.
De altfel am renunțat să mai aflu răspunsuri, am renunțat să aștept și prin urmare îmi văd doar de treaba mea. Nu mă interesează ce se întâmplă în jurul meu.
Iar în fața unora nu sunt decât o aeriană, dar ce contează. Nu-mi cunoaște nimeni gândurile, prin urmare nici frământările. Așa că m-am obișnuit să fiu singură și să trăiesc singură.
În cele din urmă răspunsul pentru toate întrebările ar fi că mâine nu sunt diponibilă pentru nimeni. Mâine doar am să muncesc la fel ca într-o zi normală și cam atât.
Nimic mai mult, nimic mai puțin. P.S.: Îmi urăsc ziua de naștere și urăsc aniversările!
Adaugă un comentariu