În urmă cu foarte puțin timp îmi făceam o descriere ceva de genul: egoista, rea, mofturoasa, mult prea realistă și în cele din urmă puțin nepoliticoasă. Ei bine, în ultima lună am descoperit lucruri incredibile despre mine, despre ceea ce pot să fac și cele mai importante obiecte pe care le dețin. Și asta chiar e tare, pentru că unul din lucrurile la care țin foarte mult este chiar telefonul meu.
Are o vechime de câțiva ani, de fapt îl am din 2012 și țin la el pentru că mi-a conservat momente importante din viața mea, primul contract pe ceea ce îmi place să fac l-am realizat prin intermediul telefonului, primele schițe pentru carte au fost până nu demult tot pe telefon și în cele din urmă tot telefonul m-a adus mai aproape de persoana pe care o iubesc cel mai mult, pe care o iubesc necondiționat de fapt.
Cel de-al doilea lucru de care mi-am dat seama chiar în urmă cu câteva zile e faptul că îl iubesc pe el fără să cer nimic în schimb. De fapt mi-am dat seama că nu am nevoie de dovezi, ci am nevoie doar să-l știu bine, chiar dacă uneori nu-mi răspunde la mesaje, nu le citește sau cum e acum supărat pe mine… probabil când va înțelege anumite lucruri va fi puțin cam târziu și asta pentru că m-am hotărât să muncesc și mai mult pentru viza mea de muncă.
Și nu mă las până nu o obțin. Probabil că la asta s-a gândit și el când mi-a spus în urmă cu ceva timp să nu-l aștept și să-mi văd de marele vis. Ei bine o să-mi văd de marele vis, dar pe el o să-l păstrez pentru mine, indiferent că este sau nu lângă mine.
Ce-am mai aflat despre mine?
Sunt atât de multe lucruri pe care le-am aflat despre mine într-un timp atât de scurt. Sunt atât de multe lucruri de spus:
- am învățat să mă respect mai mult;
- nu îmi mai ascund suvița albă din păr, ba din contră mă gândeam să o pun în evidență și să o transform într-un atu;
- nu îmi mai este rușine cu alunița de pe buze, cu atât mai mult că mă ajută să transform anumite poze banale într-unele bunicile;
- nu mă mai deranjează înălțimea mea;
- și în cele din urmă am de gând să renunț la părul lung (și mă gândeam să o fac de mult timp, dar nu am avut curaj);
Până la urmă nu mă mai tem de ce va urma peste două luni am acceptat asta și cu puțină credință știu că voi fi bine și de asta nu mă îndoiesc. Cât despre celelalte lucruri, viața m-a învațat că le pot avea oricând dacă am răbdare, perseverență și voință.
Dar cel mai mult sunt fericită că-mi pot păstra caruselul cu emoții, fără să deranjez pe nimeni, fără să acuz pe cineva de ceva, pur și simplu mă iubesc așa cum sunt, ceea ce sunt, chiar dacă uneori nu sunt mulțumită de mine.
Adaugă un comentariu