Am zis că n-am să mă mai supăr din nimic, chiar dacă uneori îmi vine să plâng pentru că nu pot ieși din anumite situații. Și în afară de asta nu pot obliga pe nimeni să mă înțeleagă sau să mă ajute. Așa că nu-mi rămâne decât să fiu pozitivă și să mă gândesc la lucruri frumoase. Iar aici aș putea enumera o mulțime de lucruri care nu îmi sunt pe plac și pe care prea curând nu cred că am cum să le schimb.
În primul rând ar fi ceva dacă aș scăpa de oboseală, dar din câte observ abia mai rezist să mai stau trează până târziu în noapte. Pe de altă parte mi-aș dori să realizez mult mai multe lucruri, dar sunt conștientă că organismul meu încă nu este pregătit pentru schimbările pe care mi le doresc eu.
Așa că am început cu lucruri mărunte, iar primul dintre ele a fost sa scriu pe blogul personal (adică aici), cât mai des pot. Nu sunt mulțumită pe deplin, dar cum altceva în loc nu prea pot face mă chinui să duc această misiune la îndeplinire.
Nu cred că mai este nevoie să vă spun că de fiecare dată când incerc să scriu mă apucă un somn de adorm cu capul pe tastatura laptopului. Chiar nu pot să înțeleg de ce mi se întâmplă acest lucru, de ce nu pot să-mi văd de treabă liniștită, iar oboseala să mă cuprinde de nu mai stiu cum să scap de ea.
Daca ar fi după mine aș fi ca un roboțel, dar îmi dau seama că acest lucru nu este posibil. Și cu toate astea mă bucur că în această seară am putut să mă ocup de ceea ce i-am promis mamei si anume de gutui. I-am promis de dimineață că o să stau de ele, mai exact i-am spus că stau să le pregătesc pentru dulceață – așa că zis și făcut…
Adaugă un comentariu