Despre ce ar trebui sa scriu astăzi nu știu, mai ales că toată lumea a vorbit și o să vorbească încă câteva ore bune despre iubire, eu nu am să fac asta pentru că am obosit să iubesc, dar să nu fiu iubită… am obosit să caut explicații, să caut vinovații… poate că singura vinovată sunt eu, pentru că m-am lăsat „călcată în picioare”, părând în fața lui o fire „slabă de îngeri”, ce nu trebuie să ceară nimic niciodată ci doar să-și îndeplinească îndatoriile și de ce nu de multe ori chiar mai mult.
Am crezut că dacă pot ascunde ce simt cu adevărat o să-mi fie bine, dar nu, nu e așa… m-am chinuit de ceva timp să găsesc o soluție, o cale prin care să încheg relația asta, dar este în zadar, mă simt de parcă aș fi o trădătoare, dar în ureche încă mai aud vorbele urâte spuse de el… ieri m-am simțit umilită, batjocorită și târâtă prin mocirlă, doar pentru un moft de-al lui… cred că astăzi este ultima zi când mai scriu aici, pentru că mâine va fi un alt început și sper unul mai bun…
Adaugă un comentariu