Aseară am făcut una dintre cele mai mari greșeli pe care le-am făcut. Mi-am umulit cel mai bun prieten fără să-mi dau seama și asta pentru că nu am știu ce vreau de fapt de la mine… Cum am păutut să fac asta nici eu nu știu prea bine. Partea proastă din toată această poveste este că mi-am rănit prietenul deși nu mi-am dorit asta nici o clipă. Totul a pornit de la o discuție în contradictoriu și s-a terminat prin a fii ditamai situația neplăcută. Ce naibii m-a apucat și pe mine să-i spun ăstuia să mă lase în pace, nu știu… ideea e că am pornit ditamai vijelia împotriva mea și nu prea am cum s-o opresc acum. Tot ce-mi rămâne de făcut este să aștept să treacă această furtună, să las apele să se liniștească, ca mai apoi să încerc să explic și să rezolv toată situația asta.
Nu este ușor când cineva se simte rănit, mai ales când rănești orgolii, sentimente și toate acele amintiri plăcute. Recunosc sunt împiedicată, toantă și uneori nu înțeleg anumite situații… bine, bine, mă fac că nu înțeleg anumite persoane. Știu că persoana în cauză o să citească acest articol de aceea trebuie să spun totul despre mine, chiar daca ar mai trebui să adaug pe ici pe colo. Știu că dacă nu aș face asta cu prima ocazie când ne vom reîntâlni îmi va spune că am greșit și unde am greșit, de aceea nu am să-i ofer nici o astfel de ocazie.

Îmi pare rău acum de toate lucrurile urâte pe care le-am spus aseară la nervi. Am rănit persoane – știu asta nu trebuie să-mi mai spună nimeni. Și chiar dacă pare ridicol știu ce am de făcut, știu unde trebuie să ajung și mai mult decât atât știu câtă muncă mă așteaptă. Dar asta nu mă deranjează cu cât muncesc mai mult cu atât îmi țin mintea ocupată și nu am timp să mă gândesc la acele probleme din viața reală. E mult mai bine așa și mult mai ușor de suportat… însă nu știu cât va dura toată această nebunie… știu că va avea și-un final, dar nu pot spune când…
Adaugă un comentariu