Fac ce fac și de fiecare dată când ajung acasă la țară nu reușesc mai deloc să mă odihnesc. Cred că întregul univers este îpotriva mea. De parcă de fiecare dată greșesc cu ceva și când ajung acasă lumea vrea să se răzbune. Așa s-a întâmplat și sâmbăta trecută când am ajuns eu la țară. Tata nu a mai avut răbdare să-l aștepte pe fratele meu ca să-l ajute să taie via de pe lângă casă. De când spune că taie (de fapt sa o curețe) m-am cam plictisit eu și mai mereu face chestia asta tâmpită. Tot spune că face un lucru, dar până la urmă nu îl mai face. Si din păcate se vede de unde am luat această atitudine nu tocmai demna de o domnișoară. Cu greu am început să mă las de această metrahnă. Și asta pentru că am făcut lucrurile să meargă într-un sens bun.
Dar mă întorc la via tatei, cu care în ultimele zile m-a cam enervat. Ce să-i faci? E bătrân și nu prea mai ai ce face, decât să stai să-l asculti și să încerci să îl ajuţi. Și eu care doar voiam să mă relaxez în acele două zile libere. V-am spus eu că de cele mai multe ori cand vreau să stau liniștită exact atunci mai apare ceva și nu le pot lăsa așa trebuie să fac ceva, că doar nu o să stau cu mâinile în sân, nu este genul meu. În plus de asta mai sunt și acele orgolii mărunte, pe care nu vrei să le scapi din vedere, cu atat mai puţin să le omiţi. La cererea tatei de a-l ajuta să cureţe via nu am schiţat în nici un fel că mă deranjează sau că totuși aș vrea să fac și altceva.
Spre norocul meu că toată treaba asta s-a desfășurat repede, altfel mă topeam de la căldură. Singura chestie ce nu mi-a plăcut absolut deloc a fost aceea că a trebuit să strâng din toată curtea toate rămășițele de la vie. Dacă nu ar fi fost atât de mult ar fi fost totul perfect, dar a trebuit să fac câteva drumuri pentru a strânge toată mizeria. Bine că am terminat și că timpul ce mi-a rămas îl pot utiliza în noi activități pentru relaxare.
Adaugă un comentariu