M-am trezit așa de dimineață cu scopul de a face cât mai multă treabă, mai exact să rezolv cât mai multe probleme care s-au ivit în ultimul timp. Dar cu toate astea în minte m-am trezit și cu un gând bun… vreau să o învăț pe una dintre prietenele mele să-și verse nervii prin scris, pe blog și nu pe cine îi pică ei în mână când are mulți nervi și drăcușori.
Știu că am un drum lung de parcurs, dar asta nu mă face să dau înapoi ci dimpotrivă, îmi place să ajut, iar gândul ăsta că pot măcar încerca să schimb o persoană îmi dă fiori și mă face să vreau tot mai mult să duc acest proiect la final sau mai bine spus promisiune făcută mie, pentru binele ei.
Deși este o zi de vineri, recunosc că am dormit atât de bine încât mă simt de parcă aș putea muta munții din loc. V-am spus că mă încântă acest gând așa că am început de dimineață cu noaptea în cap să o conving că este mai bine să scrie câteva rânduri, chiar și aici în spațiul virtual, decât să urle ca o descreierată. Mai ales că lucrurile pentru care domnișoara Alina se consumă nu sunt foarte importante.
Offf… cred că gândul ăsta o să-mi înveselească toată ziua, sper totuși ca nici un mic incident să-mi umbrească această energie și entuziasm.
Adaugă un comentariu