Mi-am propus ca de astăzi să închid un vechi capitol din viața mea și de ce nu să deschid un altul nou. Dacă de la cel vechi am renunțat să mai am așteptări, capitolul nou îl încep plină de vise și cu speranța că într-o zi am să m tot ce îmi doresc: o familie, familia mea.
Mi-a fost greu să iau această decizie, dar am strâns din dinți și mi-am amintit de străinul ce oferă multe zâmbete și mă molipsește cu optimismul său… A făcut el ce a făcut și nu s-a oprit până nu a intrat în mintea mea și nici că vrea să iasă, de fapt nici eu nu vreau să-l las să plece.
Exact atunci când mi-a fost cel mai greu el a fost aproape de mine gata să-mi spună cuvinte frumoase și să mă facă să zâmbesc. I-am spus că au fost momente în care mă temeam să mă întâlnesc cu el și aste pentru că știe foarte multe lucruri despre mine, fără să mă vadă măcar o dată în carne și oase. Habar nu am cum a reușit el să afle atât de multe lucruri despre mine, ce-i drept știe chiar foarte multe despre mine, despre ceea ce îmi place și mai cu seamă de ceea ce îmi doresc. Și mă întreb oare când s-a mutat atât de repede în mintea mea?
Nici măcar nu mă mai pot înfuria ca înainte… și toate astea datorită lui, parcă ar fi ca un pansament. Deși nu m-a văzut știe cam tot ce se întâmplă cu mine. Au fost câteva zile în care am încercat să-i ascund o parte din adevărul meu, dar nici asta nu am putut să fac, eschiva nu m-a ajutat prea mult.
Și culmea și acum când sunt foarte obosită și simt că o să adorm cu capul pe laptop tot aștept să ajungă acasă și să-mi spună: „noapte bună” – în felul său. Cred că eu trebuie să-i mulțumesc și mai mult pentru că a reușit să mă facă să visez din nou, ceea ce uitasem de ceva timp. Mi-ar fi plăcut să scriu mai multe despre străinul meu, dar nu… păstrez din chestiile frumoase numai și numai pentru mine.
Adaugă un comentariu