Săptămânile trecute am văzut cum se promova prin reclame, nu tocmai inspirate, o anumită rețea de telefonie mobilă, de fapt cred că știți și voi este vorba de Telecom (fuziunea dintre Romtelecom si Cosmote).
Cred că vă amintiți de reclamele lor disperate în ultima perioadă în care apăreau diferiți interpreți de muzică ușoară (mai cu seamă Smiley, Antonia, Andra sunt doar câteva din personajele binecunoscute ale muzicii românești), care să anunțe poporul că în data ‘‘de‘‘ va avea loc un mega concert în cinstea acestei fuziuni, nou concept apărut pe piața de telefonie mobilă.
Mi s-a părut atunci și încă cred acest lucru, că de fapt toată această promovare a fost un mare kitsch, mai ales dacă vă uitați și în grădina altora, care întradevăr au idei originare, care mai de care mai îndrăznețe și mai amuzante.
Un exemplu în acest sens este și o reclamă realizată în Anglia (bineînțeles sunt mult mai multe) pe aceeași temă, același concept. Numai că acolo nu mari soliști invitau lumea la nu știu ce concert. Acolo lucrurile au stat altfel și pentru a avea parte de o promovare cât mai bună, acolo, în Anglia s-a apelat la actori, care să interpreteze rolurile majetăților de la palat.
Astfel că toată scena s-a petrecut la o intrunire a familiei regale în Casa Domnului. Mai multe detalii aflați dacă accesați internetul. Oricum ideea ălora din Anglia a fost cu mult mai inspirată, față de amatorii noștri, care se pare că nu au pic de creativitate sau originalitate… ori nu depun prea multe eforturi, mai ales dacă ei au senzația că acest lucru nu merită.
Eu sunt mulțumită cu ceea ce fac, pentru că știu că nimeni nu va mai putea face la fel ca mine, aceleași lucruri, de fapt nu știu sunt sigură de asta.Cum nimeni nu poate scrie cu acelaș scris de mână, cu acelaș stilou, ca al meu. Suntem diferiți și asta ne face speciali, dar uneori ne păcălim singuri și credem că suntem mai buni dacă devenim copiatori în serie sau cum spun unii dintre amicii mei, xeroxuri cu acte în regulă.
Mie nu îmi place așa, îmi place să fiu originară, să creez tot felul de lucruri cu care să mă mândresc, cu care să zâmbesc, ca mai apoi în următoarea zi să am putere să merg la drum fară a mă rușina de faptul că am copiat un original atât de bine, încât oamenii din jurul meu să mă arate cu degetul, doar pentru că nu sunt capabilă să fac lucrurile în stilul și ritmul meu.
În linii mari cam aceasta este părerea mea despre kitsch, o părere sinceră, care pentru mulți nu ar conta, dar pentru mine este foarte importantă pentru că îmi dă siguranța că niciodată nu voi cădea în mrejele kitsch-ului.
Adaugă un comentariu