– Să vorbim? Ce ar trebui să vorbim când eu văd acum clar toate lucrurile…
– Mery, hai pe hol, Alice are nevoie de odihnă.
O luă pe Mery de braț mai mult forțat și s-au strecurat afară pe holul spitalului.
– De ce-mi faci asta? Spune-mi Adrian ce se întâmplă cu tine? Te rog fă-mă să înțeleg, pentru că în acest moment sunt foarte confuză și nu mai înțeleg nimic.
– Mery ti-am spus că nu vreau o relație cu nimeni, așa cum ți-am spus și faptul că sunt deja îndrăgostit și că nu pot uita acea persoană. Am stat mereu în preajma ta pentru că ești prietena mea din copilărie, dar mai mult decât o astfel de iubire și prietenie nu îți pot oferii.
– Să înțeleg că acea persoană de care amintești este Alice, nu? Dar de ce nu ai spus de la început? De ce ți-ai bătut joc de sentimentele mele?
– Acum ai aflat adevărul… nu trebuie să mă mai ascund de nimeni, îmi pare rău că te-am făcut să suferi, știu că nu o să mă poți ierta, dar îmi asum acest risc.
– Nu vreau să mă cert cu tine de aceea vreau să dăm mâna prietenește și să ne spunem adio.
– Adio!
– Rămăi cu bine Adrian și cu alegerea făcută de tine! Adio! Spuse Mery cu ochii înlăcrimați și îndepărtându-se puțin câte puțin.
Rămas singur în holul spitalului spuse încet printre dinți „adio micuța mea prietenă”; ca mai apoi să se îndrepte către salonul în care se găsea Alice.
După maxim două luni de la această nefericită întâmplare, în grădina casei lui Adrian totul era pregătit și aranjat pentru căsătoria celor doi îndrăgostiți. În camera unde Alice se pregătea intră Mery pe furiș, fără să o vadă nimeni și atingându-i picioarele prietenei sale, Alice, își cere scuze cu ochii înlăcrimați, pentru că a greșit față de aceasta.
Alici dând la o parte încărcătura emoțională a momentului care urma o ridică pe Mery și îi spuse cu zâmbetul pe buze și strângând-o în brațe.
– Nu trebuie să faci asta… nu am de ce să te iert, pentru că tu nu ai greșit cu nimic.
După aceea Mery o însoți pe Alice în fața altarului, ajutând-o cu trena de la rochia ei cea superbă și albă de mireasă.”
– Gata micuța mea am ajuns! Sper că tatăl tău să nu ne fi așteptat prea mult.
– Mama te superi dacă îți spun ceva?
Ajutând-o pe Tina să iasă din mașină, îi răspunse cu multă căldură și dragoste:
– Spune-mi draga mea nu am de ce să mă supăr pe tine.
– Mama cum să-l recunosc pe tatăl meu, dacă eu nu l-am mai văzut de ceva timp?
– Nu-ți face griji draga mea, o să-l recunoști de cum ai să-l vezi…
Apoi intrând amândouă în aeroport întreabă pe cineva de acolo de zborul de care erau interesate, iar acel domn le răspunse calm și zâmbind, că zborul a ajuns și că un anumit domn le așteaptă în parcul de lângă aeroport la o terasă.
Alice își luă scumpa ei fetița de mână și pleacă spre parcul unde se afla terasa respectivă. Adrian văzându-le încă de la distanță își luă bagajele și ieși înaintea lor. Micuța Tina văzăndu-l începu să alerge către el și să strige cât o ținea gura: tati, tati, tati și aruncându-se în brațele lui își petrecu mânuțele în jurul tatălui, ca mai apoi să-l strângă cu puțina forță pe care o avea și să nu vrea să-i mai dea drumul. Adrian o luă în brațe și îi sărută obrajii, apoi se apropia de soția lui, care era nerăbdătoare să-l cuprindă în brațe.
După această întâlnire emoționantă și plină de lacrimi, toți trei s-au grăbit să ajungă acasă, unde toți cei dragi îl așteptau pe Adrian să vină cât mai curând acasă. În timpul petrecerii Adrian spuse fericit tuturor că nu va mai fi nevoit să plece, deoarece de acum înainte se poate ocupa de afaceri și de acasă, alături de familia sa și prieteni.
Adaugă un comentariu